Psalm 55

Neue evangelistische Übersetzung

von Karl-Heinz Vanheiden
1 Dem Chorleiter. Mit Saitenspiel. Ein Lehrgedicht von David.2 Gott, höre mein Gebet, / verschließ dich meinem Flehen nicht!3 Hör doch auf mich und antworte mir! / Ich irre mit meiner Klage umher und bin ganz verstört.4 Meine Feinde bedrohen mich, / die Gottlosen toben. / Sie wälzen Unheil auf mich, / verfolgen mich mit zornigem Hass.5 Die Angst schnürt mir die Kehle zu, / Todesfurcht hat mich überfallen.6 Furcht und Zittern setzen mir zu, / kaltes Grauen steigt hoch.7 Ich wünschte, ich hätte Flügel. / Wie eine Taube flöge ich fort / und suchte nach einem Ruheort.8 Weit weg würde ich fliehen, / in der Wüste hausen über Nacht. ♪9 Ich suchte schnellstens eine Bleibe, / eine Sicherheit vor Starkwind und Sturm.10 Reiß sie auseinander, Herr, dass sie sich nicht mehr verstehen! / In der Stadt sehe ich nur Streit und Gewalt.11 Ihre Mauern sind Tag und Nacht bewacht, / doch Unheil und Elend sind mitten darin.12 Verderben breitet sich in ihr aus, / Gewalt und Betrug beherrschen Straße und Platz.13 Denn nicht mein Feind beschimpft mich, / das würde ich ertragen; / nicht mein Hasser tut groß gegen mich, / vor ihm könnte ich mich verbergen.14 Doch du, ein Mensch wie ich, / mein Freund und mein Vertrauter!15 Wie haben wir unsre Gespräche genossen, / vereint mit der Menge in Gottes Haus!16 Sie alle soll der Tod überfallen, / mögen sie lebend hinab zu ihm fahren, / denn Bosheit füllt ihr Inneres aus.17 Doch ich, ich rufe zu Gott, / und Jahwe hilft mir.18 Abends und morgens und mittags / klage ich und stöhne. / Da hat er meine Stimme gehört,19 hat meine Seele zum Frieden erlöst, / dass keiner mir zu nahe kommt. / Denn viele waren gegen mich.20 Gott wird mich hören und macht sie vor mir klein, / er, der seit Ewigkeiten herrscht. ♪ Sie wollen sich nicht ändern / und nehmen Gott nicht ernst.21 Der Verräter vergreift sich an seinen Freunden, / er bricht den feierlichen Bund.22 Seine Worte sind süß wie Sahne, / doch sein Herz denkt nur an Krieg. / Glatt wie Öl fließt seine Rede, / doch jedes Wort ist wie ein Dolch.23 Wirf auf Jahwe deine Last / und er wird dich erhalten. / Niemals lässt er zu, dass der Gerechte fällt.24 Du, Gott, wirst sie in den Abgrund stürzen, / die Männer von Blut und Betrug. / Noch vor der Lebensmitte sind sie tot. / Ich aber weiß mich sicher bei dir.

Psalm 55

Noua Traducere Românească

von Biblica
1 Dumnezeule, ia aminte la rugăciunea mea și nu trece cu vederea cererea mea![1] (Ps 32,1)2 Ascultă‑mă și răspunde‑mi! Îmi arăt neliniștea în plângerea mea și sunt tulburat3 din cauza vociferării dușmanului, la vederea presiunii impuse de cel rău; căci ei fac să cadă necazul peste mine și mi se împotrivesc cu furie.4 Îmi tremură inima înăuntrul meu și groaza morții a căzut peste mine.5 Teamă și cutremur au venit peste mine și m‑a acoperit teroarea.6 Eu zic: „Cine îmi va da aripi ca ale porumbelului? Aș zbura și aș locui acolo!“7 Iată, aș fugi departe de tot, aș înnopta în pustie. Selah8 M‑aș grăbi să‑mi găsesc un loc de scăpare, de vântul năprasnic și de furtună.9 Stăpâne, pune‑i în încurcătură, încâlcește‑le limbile, căci numai violență și ceartă văd în cetate!10 Zi și noapte ei dau târcoale zidurilor ei; răutatea și abuzurile se află în mijlocul ei.11 Dezastrul este în mijlocul ei, iar asuprirea și înșelătoria nu‑i părăsesc piața.12 Căci nu un dușman mă batjocorește; atunci aș îndura! Nu cel ce mă urăște s‑a îngâmfat împotriva mea; atunci m‑aș ascunde de el!13 Ci tu, un om deopotrivă cu mine, prietenul meu, apropiatul meu,14 cel cu care am avut părtășie dulce când am mers cu mulțimea la Casa lui Dumnezeu!15 Moartea să vină în mod înșelător asupra lor! Să se coboare de vii în Locuința Morților! Căci răutățile sunt în locuințele lor, în mijlocul lor.16 Eu însă voi striga către Dumnezeu, iar DOMNUL mă va izbăvi.17 Seara, dimineața și la amiază, oftez și gem, iar El îmi va auzi glasul.18 Mă va răscumpăra nevătămat[2] din războiul pornit împotriva mea, căci mulți sunt împotriva mea.19 Dumnezeu, Care tronează din veșnicie, Selah va auzi și‑i va smeri! Sunt niște oameni care nu se întorc de la căile lor și care nu se tem de Dumnezeu.20 Prietenul meu își întinde mâna împotriva celor ce trăiesc în pace cu el, își calcă legământul.21 Gura lui este alunecoasă ca smântâna, dar în inima lui poartă războiul. Cuvintele lui sunt mai alunecoase decât uleiul, dar în ascuns sunt niște săbii.22 Aruncă îngrijorarea[3] ta asupra DOMNULUI, și El te va sprijini! El nu va lăsa niciodată să se clatine cel drept.23 Dar Tu, Dumnezeule, îi vei coborî în adâncul gropii. Oamenii sângelui și ai înșelătoriei nu vor trăi nici jumătate din zilele lor! Eu însă mă voi încrede în Tine!