1Dem Chorleiter. Auf eine schwermütige Weise. Ein Lehrgedicht von David.2Dummköpfe denken: „Es gibt keinen Gott.“ / Sie richten Unheil an; / ihr Tun ist abscheuliches Unrecht. / Keinen gibt es, der Gutes tut.3Gott blickt vom Himmel auf die Menschen herab, / will sehen, ob einer dort verständig ist, / nur einer, der wirklich Gott sucht.4Doch alle haben sich von ihm entfernt, / sie sind alle verdorben. / Keiner tut Gutes, nicht einer davon.[1] (Röm 3,10)5Wissen die Bösen denn nicht, was sie tun? / Sie fressen mein Volk, als wäre es Brot. / Gott rufen sie gewiss nicht an.6Da trifft sie Furcht und Schrecken, / obwohl es keinen Grund dafür gibt. / Gott zerstreut die Gebeine deiner Bedränger. / Du machst sie zuschanden, ‹Israel›, / denn Gott hat sich von ihnen abgewandt.7Wenn doch die Rettung aus Zion bald käme! / Wenn Gott dann die Not seines Volkes wendet, / wird Israel jubeln und Jakob sich freuen.
Pentru dirijor. De cântat în mahalat. Un maschil al lui David.
1Nebunul zice în inima lui: „Nu există Dumnezeu!“ Toți s‑au pervertit, săvârșesc fărădelegi scârboase; nu mai este nimeni care să facă binele.[1] (Ps 32,1)2Dumnezeu Își pleacă privirea din ceruri peste fiii omului, ca să vadă dacă există vreunul care să aibă înțelepciune, vreunul care să‑L caute pe Dumnezeu.3Toți s‑au rătăcit, cu toții au devenit corupți! Nu mai este nimeni care să facă binele, nimeni, niciunul măcar!4Oare cei ce săvârșesc nelegiuirea nu știu – cei ce‑Mi devorează poporul așa cum mănâncă pâinea și nu‑L cheamă pe Dumnezeu?5Chiar acolo unde sunt se vor îngrozi foarte tare, fără să fie vreo pricină de groază. Căci Dumnezeu va împrăștia oasele celor ce‑și așază tabăra împotriva ta și îi vei face de rușine, căci Dumnezeu i‑a lepădat.6O, de ar veni din Sion izbăvirea lui Israel! Când Dumnezeu va aduce înapoi captivii poporului Său, să se înveselească Iacov și să se bucure Israel!