1Ein Lied für den Aufstieg zum Tempel.
Denk doch an David, Jahwe, / an all die Mühe, die er auf sich nahm!2Der Jahwe feierlich versprach, / dem starken Gott Jakobs gelobte:3„Ich will mein Haus nicht mehr betreten, / ich will mein Bett nicht mehr besteigen,4meinen Augen keinen Schlaf gestatten, / mir keine Ruhe mehr gönnen,5bis ich einen Platz für Jahwe finde, / eine Wohnung für den starken Gott Jakobs.“6Wir hörten, dass die Lade in Efrata sei /[1] und fanden sie im Gebiet von Jáar.[2]7Kommt, wir gehen in seine Wohnung, / fallen vor seinem Fußschemel nieder!8Mach dich bitte auf, Jahwe, und geh zu deinem Ruheplatz, / du und die Bundeslade deiner Macht.9Deine Priester sollen sich in Gerechtigkeit kleiden, / und die dir treu sind, sollen sich freuen!10Deinem Diener David zuliebe / weise deinen Gesalbten nicht ab.11Jahwe hat David einen Treueid geschworen / und nimmt diesen Schwur nicht zurück: / „Einen deiner Söhne setze ich auf deinen Thron.12Wenn deine Söhne meinen Bund halten / und meine Gebote, die ich sie lehre, / dann sollen auch ihre Söhne für immer auf deinem Thron sein.“13Denn Jahwe hat den Berg Zion erwählt, / hat ihn zu seinem Wohnsitz bestimmt:14„Hier soll für immer mein Ruheplatz sein, / hier will ich wohnen, hier wollte ich sein!15Ich werde ihn reichlich versorgen, / auch seine Armen mache ich satt.16Deine Priester will ich in Gerechtigkeit kleiden, / und die dir treu sind, sollen sich freuen!17Dort lasse ich Davids Macht wachsen, / dort stelle ich eine Leuchte für meinen Gesalbten auf.18Seine Feinde will ich mit Schande bedecken, / doch auf ihm wird seine Krone erstrahlen.“
1DOAMNE, amintește‑Ți de David și de toate necazurile lui,2de cel ce I‑a jurat DOMNULUI, cel ce I‑a făcut un jurământ Puternicului lui Iacov:3„Nu voi intra în cortul căminului meu, nici nu mă voi sui în așternutul patului meu,4nu voi da somn ochilor mei, nici ațipire pleoapelor mele,5până când nu voi găsi un loc pentru DOMNUL, un Lăcaș pentru Puternicul lui Iacov“.6„Iată, noi am auzit despre el[1] în Efrata și l‑am găsit pe terenurile împădurite[2].7Să mergem la Lăcașul Lui! Să ne închinăm lângă scăunașul[3] Său!“ (Ps 99,5)8Ridică‑Te, DOAMNE, și vino la locul Tău de odihnă, Tu și Chivotul tăriei Tale!9Preoții Tăi să se îmbrace cu dreptate, iar credincioșii Tăi să strige de bucurie.10Datorită lui David, robul Tău, nu‑Ți întoarce fața de la unsul Tău!11DOMNUL i‑a jurat lui David credincioșie; El nu Se va întoarce de la ea: „Îl voi pune pe tronul tău pe unul din rodul trupului tău.12Dacă fiii tăi vor ține legământul Meu și mărturiile Mele, pe care îi voi învăța, atunci chiar și fiii lor vor sta pe tronul tău pentru totdeauna“.13Căci DOMNUL a ales Sionul; El l‑a dorit ca locuință a Sa.14„Acesta este locul Meu de odihnă pentru totdeauna. Aici voi locui, căci l‑am dorit.15Îi voi binecuvânta din belșug hrana și‑i voi sătura cu pâine pe cei nevoiași.16Îi voi îmbrăca preoții cu mântuire, iar credincioșii lui vor striga de bucurie.17Acolo voi face să crească un corn[4] lui David, îi voi pregăti o candelă unsului Meu. (Ps 18,2)18Îi voi îmbrăca dușmanii cu rușine, dar pe fruntea lui va străluci coroana.“