1Ein Lied für den Aufstieg zum Tempel.
Von Jugend an haben sie mich bedrängt – so soll Israel sagen –,2von Jugend an haben sie mich bedrängt / und mich dennoch nicht erdrückt.3Meinen Rücken haben sie aufgerissen wie ein Feld, / in das man tiefe Furchen pflügt.4Doch Jahwe ist gerecht! / Er hat den Strick der Gottlosen durchtrennt.5Jeder, der Zion hasst, / verschwinde beschämt!6Er soll sein wie das Gras auf dem Dach, / das schon verdorrt, kaum dass man es sieht;7das kein Schnitter je in die Hand nimmt, / und für das kein Garbenbinder sich bückt,8damit nie jemand vorbeigeht und zu ihnen sagt: / „Segen Jahwes über euch! / Wir segnen euch im Namen Jahwes!“
1„Mult m‑au mai dușmănit încă din tinerețea mea“ – să spună acum Israel lucrul acesta!2„Mult m‑au mai dușmănit încă din tinerețea mea, dar nu m‑au învins.3Pe spatele meu au arat plugarii și au tras brazde lungi.4Însă DOMNUL este drept; El a tăiat funiile celor răi.“5Să se rușineze și să dea înapoi toți cei ce urăsc Sionul.6Să fie ca iarba de pe acoperișuri, care se usucă înainte de a fi smulsă.7Secerătorul nu‑și umple mâna cu ea, și cel ce leagă snopii nu‑și încarcă brațul cu ea.8Trecătorii să nu zică: „Fie binecuvântarea DOMNULUI cu voi!“ sau „Vă binecuvântăm în Numele DOMNULUI!“[1] (Rut 2,4)