Psalm 119 | Neue evangelistische Übersetzung

Neue evangelistische Übersetzung

Großes Lob auf Gottes Wort I Álef

1 ^[1] Glücklich die, die ohne Tadel sind! / Sie leben in Jahwes Gesetz!^[2] 2 Wie glücklich sind die, die halten, was er verordnet^[3] hat! / Mit ganzem Herzen suchen sie ihn. 3 Sie werden kein Unrecht mehr tun, / denn sie gehen gern auf Gottes Weg.^[4] – 4 Ja, du hast uns Vorschriften^[5] gemacht, / damit wir sie ernsthaft befolgen. 5 Gern würde ich beständig sein / im Hören auf dein Gesetz.^[6] 6 Dann muss ich mich nicht schämen, / wenn mein Blick auf deine Gebote^[7] fällt. – 7 Ich preise dich mit ehrlichem Herzen, / wenn ich die Bestimmungen^[8] lerne, in denen sich deine Gerechtigkeit zeigt. 8 Deine Gesetze will ich befolgen, / lass mich dabei aber nicht allein!

II Bet

9 Wie hält ein junger Mann sein Leben rein? / Indem er tut, was du ihm sagst! – 10 Von ganzem Herzen suche ich dich, / halte mich bei deinem Gebot! 11 Dein Wort^[9] habe ich im Herzen verwahrt, / weil ich nicht gegen dich sündigen will. – 12 Ich will dich loben, Jahwe! / Bring mir deine Ordnungen bei! 13 Gern erzähle ich weiter, / was du entschieden hast. 14 Es macht mir Freude zu tun, was du sagst, / mehr als aller Reichtum Freude macht. 15 Über deine Gebote denke ich nach, / und ich achte auf deinen Weg.^[10] 16 An deinen Ordnungen habe ich Lust, / und deine Worte^[11] vergesse ich nicht.

III Gímel

17 Sei gut zu deinem Diener, / dann lebe ich auf und halte dein Wort. 18 Öffne du mir die Augen, / damit ich erkenne die Wunder in deinem Gesetz. – 19 Ich bin nur ein Gast, ein Fremder im Land: / Verweigere mir deine Gebote nicht! 20 Ich verzehre mich vor Verlangen danach, / ich sehne mich immer nach deinem Gesetz. – 21 Die Überheblichen hast du bedroht. / Ja, verflucht ist, wer abweicht von deinem Gebot. 22 Wälze Verachtung und Hohn von mir ab, / denn ich habe gehalten, was du verordnet hast. 23 Mögen auch die Oberen sitzen / und Rat gegen mich halten – dein Diener sitzt über deinem Gebot. 24 An deinen Weisungen freue ich mich. / Sie geben immer guten Rat.

IV Dálet

25 Ich liege ohne Kraft und klebe am Staub; / belebe mich nach deinem Wort! 26 Ich klagte mein Leid und du hörtest mich an. / Belehre mich durch dein Gesetz! 27 Lass mir deine Vorschriften einsichtig sein; / über deine Wunder sinne ich nach. 28 Vor lauter Kummer muss ich weinen: / Richte mich auf nach deinem Wort! – 29 Vom Weg der Lüge halte mich fern! / Beschenke mich mit deinem Gesetz! 30 Ich habe mich für die Wahrheit entschieden, / habe vor mich gestellt dein göttliches Recht. 31 An deinen Anordnungen halte ich fest. / Jahwe, beschäme mich nicht! 32 Auf dem Weg deiner Gebote werde ich gehen, / denn du machst mein Herz dafür weit.

V He

33 Den Weg deiner Vorschriften zeig mir, Jahwe, / und ich will ihn gehen bis ans Ziel. 34 Gib mir Verstand für dein Gesetz, / ich will es entschieden befolgen! 35 Leite mich auf dem Pfad deiner Gebote! / Denn diesen Weg gehe ich gern. 36 Leg mir deine Vorschriften ans Herz / und nicht den Wunsch nach Gewinn! 37 Wende meine Augen von Eitelkeit ab; / erfrische mich auf deinem Weg! – 38 Halte deinem Diener deine Zusage ein, / die jedem gilt, der Ehrfurcht vor dir hat. 39 Wende ab die Schande, vor der mir so graut! / Doch was du entscheidest, ist gut. – 40 Nach deinen Vorschriften sehne ich mich. / Durch deine Treue belebe mich, Gott.

VI Waw

41 Jahwe, lass deine Gnade über mich kommen, / die Rettung, wie du sie versprachst, 42 damit ich dem Lästerer antworten kann. / Ich nehme dich bei deinem Wort. 43 Nimm mir bitte nie das Wort der Wahrheit weg, / denn auf deine Urteile verlasse ich mich. – 44 Beständig befolge ich dein Gesetz; / und das will ich allezeit tun! 45 So lebe ich in einem weiten Raum, / denn ich habe deine Befehle erforscht. 46 Ich halte sie selbst den Königen vor / und schäme mich deiner Anordnungen nicht. 47 An deinen Geboten erfreue ich mich, / ich liebe sie sehr, 48 und ich hebe die Hände zu ihnen auf. / Ich denke über deine Ordnungen nach.

VII Zájin

49 Denk an das, was du mir versprachst / und was meine Hoffnung war! 50 In all meinem Elend ist das mir der Trost, / dass dein Wort mich wieder belebt. 51 Gehässig griffen die Stolzen mich an, / doch ich wich nicht ab von deinem Gesetz. 52 Denke ich an dein ewiges Recht, / Jahwe, dann bin ich getrost. 53 Bei all den Gottlosen packt mich der Zorn, / frech verlassen sie dein Gesetz. 54 Deine Ordnungen sind mir wie ein Lied, / solange ich Gast in dieser Welt bin. 55 Auch in der Nacht denke ich an dich, Jahwe, / und auf deine Weisung habe ich Acht. 56 Dass ich deinen Regeln gefolgt bin, / ist mein Geschenk und mein Glück.

VIII Het

57 Du selbst, Jahwe, bist mein Gewinn, / ich werde mich richten nach deinem Wort. 58 Von ganzem Herzen bitte ich dich, / sei mir gnädig, wie du es zugesagt hast! 59 Ich habe meine Wege überdacht / und lenke meine Schritte zu deiner Weisung zurück. 60 Ich eile und zögere nicht, / deinen Geboten gehorsam zu sein. 61 Fesselt mich auch der Gottlosen Strick, / dein Gesetz vergesse ich nicht. 62 Selbst mitternachts stehe ich auf / und danke für dein gerechtes Gesetz. – 63 Den Gottesfürchtigen bin ich ein Freund, / denen, die deine Befehle befolgen. – 64 Jahwe, deine Güte erfüllt alle Welt. / Lehre mich, deinen Willen zu tun!

IX Tet

65 Du hast deinem Diener viel Gutes getan, / wie du es mir versprochen hast, Jahwe. 66 Nun lehre mich das Gute zu verstehen, / denn ich glaube deinem Gebot. 67 Ich irrte, bevor ich gedemütigt war, / jetzt aber halte ich mich an dein Wort. 68 Gut bist du und Gutes tust du, / bring mir deine Ordnungen bei! 69 Man hat mich besudelt, mit Lügen behängt, / doch ich halte dein Gebot von ganzem Herzen fest. 70 Das Herz der Stolzen ist stumpf und fett, / doch ich erfreue mich an deinem Gesetz. 71 Es war gut für mich, dass ich gedemütigt wurde, / so lernte ich deine Ordnungen neu. 72 Die Weisung aus deinem Mund gilt mir mehr / als Berge von Silber und Gold.

X Jod

73 Du hast mich mit deinen Händen gemacht; / hilf mir zu verstehen, was du willst! 74 Die Deinen sehen mich und freuen sich, / denn ich verlasse mich auf dein Wort. 75 Ich erkannte: Jahwe, deine Urteile sind gerecht, / zu Recht hast du mich niedergebeugt. 76 Nun gebe deine Gnade mir Trost, / denn du hast deinem Diener zugesagt, 77 dass dein Erbarmen mein Leben erhält, / denn dein Gesetz ist meine Lust. – 78 Bring doch die schamlosen Lügner zu Fall, denn sie haben mir böse Unrecht getan! / Ich aber denke über deine Vorschriften nach. 79 Lass die zu mir halten, die dich aufrichtig ehren, / denn denen ist deine Weisung bekannt. 80 Mein Herz weiche nie von deinem Gebot, / nie komme diese Schande über mich!

XI Kaf

81 Meine Seele verzehrt sich nach deinem Heil, / und meine Hoffnung setze ich auf dein Wort. 82 Sehnsüchtig halte ich Ausschau nach dir: / Wann wirst du mich trösten, ja wann? 83 Denn wie ein alter Schlauch hänge ich im Rauch. / Doch deine Ordnungen vergaß ich nicht. 84 Wie viele Tage hat dein Diener noch? / Wann hältst du über meine Verfolger Gericht? 85 Die Stolzen haben mir Gruben gegraben; / dein Gesetz bedeutet ihnen nichts. 86 Doch was du befiehlst, darauf ist Verlass. / Hilf mir, denn sie jagen mich ohne Grund! 87 Sie hätten mich fast vernichtet im Land, / doch ich verlasse dein Gesetz nicht. 88 Sei mir gnädig und belebe mich, / so kann und werde ich deinen Weisungen folgen.

XII Lámed

89 Für immer, Jahwe, / steht dein Wort im Himmel fest. 90 Deine Treue gilt in jeder Generation. / Du hast die Erde gegründet. Sie steht. 91 Nach deinem Willen besteht sie bis jetzt, / denn das All steht bereit, dir zu dienen. – 92 Wäre nicht dein Gesetz meine Lust, / ich wäre im Elend zerstört. 93 Deine Regeln vergesse ich nie, / denn du gabst mir Leben durch sie. 94 Ich bin dein, Herr, rette mich doch! / Ich habe deine Befehle erforscht. 95 Es lauern mir Verbrecher auf, / doch ich gebe auf deine Weisungen Acht. 96 Ich weiß: Auch das Vollkommene hat eine Grenze. / Doch dein Gebot ist völlig unbeschränkt.

XIII Mem

97 Wie sehr liebe ich dein Gesetz! / Es füllt mein Denken den ganzen Tag. 98 Mehr als meine Feinde macht es mich klug, / denn es ist für immer bei mir. 99 Mehr als alle meine Lehrer begreife ich, / weil ich bedenke, was dein Gebot mir sagt. 100 Mehr als die Alten kann ich verstehen, / denn ich achte stets auf dein Gebot. 101 Von jedem Unrecht hielt ich mich fern, / um das zu tun, was du befohlen hast. 102 Von deiner Verordnung wich ich nicht ab, / denn du, du hattest mich belehrt. 103 Wie köstlich sind deine Worte im Mund, / wie Honig bekommen sie mir. 104 Durch dein Gesetz werde ich klug, / und ich hasse jeden krummen Weg.

XIV Nun

105 Dein Wort ist eine Leuchte vor meinem Fuß / und ein Licht auf meinem Weg. 106 Ich habe geschworen und halte es ein, / ich tue, was du festgelegt hast. – 107 Wie bin ich so niedergeschlagen, Jahwe! / Belebe mich nach deinem Wort! 108 Nimm meinen Dank als Opfergabe an, / und lehre mich deine Bestimmungen, Jahwe! 109 Mein Leben ist ständig in Todesgefahr, / doch dein Gesetz vergesse ich nie. 110 Schlingen legen die Bösen mir aus, / doch ich irre nicht ab von deinem Gebot. – 111 Deine Weisung ist mein Schatz für alle Zeit / und große Freude für mein Herz. 112 Entschieden folge ich deinem Wort. / Das soll mein Lohn für alle Zeit sein.

XV Sámech

113 Geteilte Herzen verabscheue ich, / aber dein Gesetz habe ich lieb. 114 Du bist mein Schutz und mein Schild, / auf dein Versprechen verlasse ich mich. 115 Ihr Unheilstifter, macht euch fort! / Ich halte mich an meines Gottes Gebot. 116 Halte mich nach deinem Wort, damit ich leben kann! / In meiner Hoffnung beschäme mich nicht! 117 Bestätige mich, und ich bin befreit! / Ich schaue immer auf dein Gesetz. 118 Wer abweicht von deinem Gebot, den schickst du fort, / denn sein Denken ist Lug und Betrug. 119 Deine Verächter entfernst du wie Müll, / darum habe ich deine Gebote so lieb. 120 Vor deinem Schrecken erschaudert mein Leib; / vor deinen Urteilen fürchte ich mich.

XVI Ájin

121 Ich handelte nach Recht und lebte gerecht. / Überlass mich nicht meinen Feinden! 122 Bürge du jetzt für mich, dann wird alles gut, / und die Frechen quälen mich nicht mehr. 123 Meine Augen sehnen sich nach deinem Heil, / nach dem Wort deiner Gerechtigkeit. 124 Lass deine Güte deinem Diener sichtbar sein, / und lehre mich erkennen, was dein Wille ist. 125 Ich bin dein Diener, gib mir Verstand, / dass ich begreife, was dein Wort bezeugt! – 126 Es ist Zeit zum Handeln, Jahwe, / denn viele brechen dein Gesetz. 127 Doch ich liebe dein Gebot / mehr als das allerfeinste Gold. 128 Alle deine Regeln sind für mich recht, / und ich hasse jeden krummen Weg.

XVII Pe

129 Wunderwerke bezeugt mir dein Wort, / darum halte ich daran fest. 130 Wenn deine Worte sich auftun, erleuchten sie uns, / dann finden selbst Unerfahrene Einsicht darin. 131 Ich öffne meinen Mund erwartungsvoll, / denn ich verlange nach deinem Gebot. 132 Sei mir gnädig und wende dich mir zu, / wie du es bei denen tust, die dich lieben. 133 Durch dein gutes Wort mach meine Schritte fest, / und gib keinem Unrecht Macht über mich! 134 Von Bedrückung durch Menschen mache mich frei, / dann halte ich deine Vorschriften fest. 135 Blick freundlich auf mich, deinen Diener, / und bring mir deine Ordnungen bei! 136 Tränen überströmen mein Gesicht, / weil man dein Gesetz hier nicht hält.

XVIII Sadé

137 Wahrhaftig bist du, Jahwe, / und deine Urteilssprüche sind gerecht. 138 Auch deine Weisungen sind recht, / zuverlässig und bewährt. 139 Weil ich dich liebe, packt mich der Zorn, / denn meine Feinde vergaßen dein Wort. 140 Dein Spruch ist lauter und wahr, / und dein Diener liebt ihn sehr. 141 Ich bin verachtet und gering, / doch deine Regeln vergesse ich nicht. 142 Dein Recht ist ewiges Recht, / und dein Gesetz ist vollkommen wahr. 143 Ich bin getroffen von Sorge und Angst, / doch deine Gebote sind meine Lust. 144 Deine Weisung steht für ewiges Recht. / Gib mir Verständnis, damit ich leben kann!

XIX Qof

145 Ich flehe dich an, Jahwe, erhöre mich doch! / An deine Ordnungen halte ich mich. 146 Ich habe gerufen, befreie mich! / Deiner Weisung gehorche ich. 147 Schon frühmorgens schreie ich zu dir! / Auf dein Wort habe ich gehofft. 148 Selbst in Stunden der Nacht liege ich wach / und grüble nach über dein Wort. 149 In deiner Gnade hör mein Gebet, / belebe mich, Jahwe, gemäß deinem Recht! – 150 Üble Verfolger sind hinter mir her, / von deinem Gesetz sind sie fern. 151 Du aber bist nahe bei mir, Jahwe, / alle deine Gesetze sind wahr. 152 An deinen Geboten erkenne ich, / dass du sie für immer angeordnet hast.

XX Resch

153 Sieh mein Elend an und befreie mich! / Denn dein Gesetz vergaß ich nie. 154 Sorge du für mein Recht und mache mich frei, / schenk mir das Leben, wie du es versprachst! 155 Deine Hilfe ist den Gottlosen fern, / denn nach deiner Weisung fragen sie nicht. 156 Jahwe, dein Erbarmen ist groß, / mach mir Mut nach deinem Recht. 157 Viele verfolgen und bedrängen mich, / doch ich wich nie von deinen Anordnungen ab. 158 Sah ich Verräter – es ekelte mich an, / denn sie richten sich nicht nach deinem Gesetz. 159 Du siehst, dass ich deine Vorschriften mag. / Belebe mich nach deiner Gnade, Jahwe! 160 Dein ganzes Wort ist verlässlich und wahr, / dein gerechtes Urteil gilt für alle Zeit.

XXI Sin/Schin

161 Die Großen verfolgten mich ohne Grund, / doch nur vor deinen Worten bebt mein Herz. 162 Mit jubelnder Freude erfüllt mich dein Wort, / als hätte ich große Beute gemacht. 163 Ich hasse die Lüge und verabscheue sie, / doch dein Gesetz habe ich lieb. 164 Ich preise dich täglich wohl sieben Mal, / denn deine Gerichte sind gut und gerecht. 165 Wer dein Gesetz liebt, hat Frieden und Glück, / kein Hindernis bringt ihn zu Fall. 166 Ich hoffe auf deine Befreiung, Jahwe! / Nach deinen Geboten richte ich mich. 167 Deinen Worten habe ich gerne gehorcht, / ich schloss sie fest in mein Herz. 168 Du gabst mir Gebot und Weisung dazu, / und ob ich gehorche, weißt du genau.

XXII Taw

169 Lass mein Schreien zu dir dringen, Jahwe! / Gib mir Einsicht nach deinem Wort! 170 Mein Flehen komme vor dein Angesicht! / Rette mich gemäß deinem Spruch! 171 Von meinen Lippen erklinge dein Lob, / weil du mich deinen Willen lehrst. 172 Und meine Zunge besinge dein Wort, / denn deine Gebote sind recht. 173 Um mir zu helfen, reich mir deine Hand, / denn deine Weisung hab ich erwählt! 174 Ich sehne mich nach deiner Hilfe, Jahwe. / Und dein Gesetz ist meine Lust. 175 Ich möchte leben und dich loben! / Deine Ordnung helfe mir dabei! 176 Wie ein verlorenes Schaf verirrte ich mich. / Such deinen Diener, denn deine Gebote vergaß ich nicht!

Noua Traducere Românească

von Biblica

1 ^[1] Ferice de cei fără pată pe cale, care umblă potrivit Legii DOMNULUI. 2 Ferice de cei ce păzesc mărturiile Lui și‑L caută din toată inima. 3 Ei nu săvârșesc nicio nedreptate; umblă pe căile Lui. 4 Tu ai poruncit orânduirile Tale, ca să fie păzite bine. 5 O, de‑ar ținti căile mele să păzească hotărârile Tale! 6 Atunci nu mă voi rușina, când mă voi uita la poruncile Tale. 7 Îți voi mulțumi în curăție de inimă, când voi învăța judecățile dreptății Tale. 8 Voi păzi hotărârile Tale: nu mă părăsi de tot! 9 Cum își va păstra tânărul curată cărarea? Veghind pe ea după Cuvântul Tău. 10 Te caut din toată inima mea: nu mă lăsa să mă abat de la poruncile Tale! 11 Strâng^[2] Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta. 12 Binecuvântat să fii Tu, DOAMNE! Învață‑mă hotărârile Tale! 13 Buzele mele vestesc toate judecățile rostite de gura Ta. 14 Mă bucur pe calea mărturiilor Tale de parcă aș avea toate bogățiile. 15 Cuget la orânduirile Tale și dau atenție căilor Tale. 16 Îmi găsesc plăcerea în hotărârile Tale; nu voi uita Cuvântul Tău! 17 Fă bine robului Tău, ca să trăiesc și să păzesc Cuvântul Tău! 18 Deschide‑mi ochii, ca să văd minunile din Legea Ta! 19 Eu sunt un străin pe pământ: nu‑mi ascunde poruncile Tale! 20 Întotdeauna mi se topește sufletul de dor după judecățile Tale, tot timpul. 21 Tu‑i mustri pe cei îngâmfați, pe cei blestemați, pe cei ce se rătăcesc de la poruncile Tale. 22 Îndepărtează de la mine insulta și disprețul, căci păzesc mărturiile Tale! 23 Prinții stau și vorbesc împotriva mea, dar robul Tău cugetă la hotărârile Tale. 24 Mărturiile Tale sunt desfătarea mea, sunt sfetnicii mei. 25 Sufletul meu este lipit de țărână: înviorează‑mă potrivit Cuvântului Tău! 26 Mi‑am istorisit căile, și Tu mi‑ai răspuns: învață‑mă hotărârile Tale! 27 Fă‑mă să înțeleg calea orânduirilor Tale și voi cugeta la minunile Tale! 28 Sufletul îmi plânge de întristare: ridică‑mă, după Cuvântul Tău! 29 Ține‑mă departe de calea minciunii; binevoiește să mă înveți Legea Ta! 30 Aleg calea credincioșiei; accept judecățile tale. 31 Mă alipesc de mărturiile Tale: DOAMNE, nu mă lăsa să fiu dat de rușine! 32 Alerg pe calea poruncilor Tale, căci Tu îmi lărgești inima de bucurie. 33 Învață‑mă, DOAMNE, calea hotărârilor Tale, și o voi păzi până la sfârșit! 34 Fă‑mă să înțeleg și voi respecta Legea Ta, o voi păzi din toată inima mea! 35 Condu‑mă pe cărarea poruncilor Tale, căci în ea îmi găsesc plăcerea! 36 Apleacă‑mi inima spre mărturiile Tale și nu spre câștig nedrept! 37 Abate‑mi ochii de la vederea deșertăciunii. Înviorează‑mă pe căile Tale! 38 Împlinește‑Ți Cuvântul față de robul Tău, care este pentru cel ce se teme de Tine! 39 Depărtează de la mine disprețul care mă înspăimântă, căci judecățile Tale sunt bune! 40 Iată! Tânjesc după orânduirile Tale. În dreptatea Ta, înviorează‑mă! 41 Să vină la mine îndurarea Ta, DOAMNE, mântuirea Ta, potrivit promisiunii Tale! 42 Atunci îi voi răspunde celui ce mă batjocorește, căci mă încred în Cuvântul Tău. 43 Nu mă lăsa fără Cuvântul cel adevărat în gura mea, căci nădăjduiesc în judecățile Tale! 44 Voi păzi Legea Ta întotdeauna și pentru veci de veci! 45 Voi umbla în loc larg, căci caut hotărârile Tale. 46 Voi vesti mărturiile Tale înaintea regilor și nu mă voi rușina. 47 Mă voi desfăta cu poruncile Tale, pe care le iubesc. 48 Îmi ridic mâinile spre poruncile Tale, pe care le iubesc, și cuget la hotărârile Tale. 49 Amintește‑Ți de Cuvântul spus robului Tău, în care m‑ai făcut să sper! 50 Aceasta îmi este mângâierea în suferința mea, căci promisiunea Ta mă înviorează. 51 Mult mă mai batjocoresc cei mândri, dar eu nu mă abat de la Legea Ta. 52 Îmi amintesc de judecățile Tale din vechime, DOAMNE, și sunt mângâiat. 53 Sunt cuprins de furie la vederea celor răi, a celor ce au părăsit Legea Ta. 54 În casa pribegiei mele, hotărârile Tale mi‑au fost cântări. 55 Noaptea îmi amintesc Numele Tău, DOAMNE! Voi păzi Legea Ta! 56 Așa‑mi doresc să fie, căci păzesc orânduirile Tale. 57 DOAMNE, Tu ești moștenirea mea: am promis că voi păzi cuvintele Tale! 58 Caut fața Ta din toată inima. Arată‑Ți bunăvoința față de mine, potrivit promisiunii Tale. 59 Mă gândesc la căile mele și îmi îndrept pașii spre mărturiile Tale. 60 Mă grăbesc și nu întârzii să păzesc poruncile Tale. 61 Funiile celor răi m‑au înconjurat, dar eu nu uit Legea Ta. 62 La miezul nopții mă trezesc ca să‑Ți mulțumesc datorită judecăților Tale cele drepte. 63 Sunt prieten cu toți cei ce se tem de Tine și păzesc orânduirile Tale. 64 DOAMNE, îndurarea Ta umple pământul: învață‑mă hotărârile Tale! 65 Tu faci bine robului Tău, DOAMNE, după Cuvântul Tău. 66 Învață‑mă să am un discernământ clar și pricepere, căci cred în poruncile Tale! 67 Înainte de a fi smerit, eu rătăceam, însă acum păzesc Cuvântul Tău. 68 Tu ești bun și faci bine: învață‑mă hotărârile Tale! 69 Niște îngâmfați m‑au tencuit cu minciuni, dar eu păzesc orânduirile Tale din toată inima. 70 Inima lor este fără simțire, precum grăsimea, dar eu îmi găsesc desfătarea în Legea Ta. 71 Este bine pentru mine că am fost smerit, pentru că astfel am putut învăța hotărârile Tale. 72 Mai bună pentru mine este Legea gurii Tale, decât mii de șecheli^[3] de aur și de argint. (2Sam 14,26) 73 Mâinile Tale m‑au făcut și m‑au întocmit. De aceea, dă‑mi pricepere ca să pot învăța poruncile Tale! 74 Cei ce se tem de Tine mă privesc și se bucură, căci am nădăjduit în Cuvântul Tău. 75 DOAMNE, știu că judecățile Tale sunt drepte și că, din credincioșie, m‑ai smerit. 76 Fă ca îndurarea Ta să‑mi fie mângâiere, potrivit promisiunii Tale față de robul Tău. 77 Să vină peste mine mila Ta și voi trăi, căci îmi găsesc desfătarea în Legea Ta! 78 Să fie făcuți de râs cei îngâmfați, căci m‑au defăimat prin minciuni! Cât despre mine, eu voi cugeta la orânduirile Tale! 79 Să se întoarcă spre mine cei ce se tem de Tine și cei ce cunosc mărturiile Tale! 80 Fie‑mi inima fără pată în hotărârile Tale, și atunci nu voi fi dat de rușine! 81 Sufletul îmi este mistuit de dor după mântuirea Ta; eu nădăjduiesc în Cuvântul Tău. 82 Mi se topesc ochii după promisiunea Ta, zicând: „Când mă vei mângâia?“ 83 Deși am ajuns ca un burduf de vin în fum, eu tot nu uit hotărârile Tale. 84 Câte zile să mai aștepte robul Tău până îmi vei judeca prigonitorii? 85 Cei îngâmfați mi‑au săpat gropi; ei nu lucrează după Legea Ta. 86 Toate poruncile Tale sunt credincioșie! Ei mă urmăresc cu minciuni. Ajută‑mă! 87 Aproape că m‑au prăpădit de pe pământ, dar eu nu părăsesc orânduirile Tale! 88 Înviorează‑mă după îndurarea Ta, și voi păzi mărturia gurii Tale! 89 Cuvântul Tău, DOAMNE, rămâne pe vecie în ceruri. 90 Credincioșia Ta dăinuie din generație în generație; Tu ai întemeiat pământul, și el așa rămâne. 91 Astăzi totul dăinuie prin judecățile Tale, căci toate lucrurile sunt slujitorii Tăi. 92 Dacă Legea Ta nu ar fi desfătarea mea, aș pieri în suferința mea. 93 Niciodată nu voi uita orânduirile Tale, căci prin ele mă înviorezi. 94 Sunt al Tău: izbăvește‑mă, căci caut orânduirile Tale! 95 Cei răi mă așteaptă ca să mă nimicească; eu însă iau aminte la mărturiile Tale. 96 Am văzut o limită în tot ce este perfect; porunca Ta însă este de necuprins. 97 Ce mult iubesc eu Legea Ta! Toată ziua cuget la ea! 98 Poruncile Tale mă fac mai înțelept decât dușmanii mei, căci ele sunt întotdeauna cu mine. 99 Sunt mai înțelept decât toți învățătorii mei, căci cuget la mărturiile Tale. 100 Sunt mai priceput decât bătrânii, căci păzesc orânduirile Tale. 101 Îmi feresc picioarele de orice cale rea, ca să păzesc Cuvântul Tău. 102 Nu mă îndepărtez de judecățile Tale, căci Tu m‑ai învățat. 103 Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele, mai dulci decât mierea pentru gura mea. 104 Sunt priceput datorită orânduirilor Tale. De aceea urăsc toate cărările minciunii. 105 Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele și o lumină pe cărarea mea. 106 Am jurat, și voi împlini întocmai, că voi păzi judecățile Tale cele drepte. 107 Sunt atât de nenorocit: DOAMNE, înviorează‑mă după Cuvântul Tău! 108 DOAMNE, primește, Te rog, ofranda gurii mele și învață‑mă judecățile Tale! 109 Mi‑am pus neîncetat viața în pericol, dar nu uit Legea Ta! 110 Cei răi mi‑au întins curse, dar eu nu mă voi rătăci de la orânduirile Tale. 111 Am moștenit mărturiile Tale pe vecie, pentru că ele sunt bucuria inimii mele. 112 Îmi plec inima ca să înfăptuiesc hotărârile Tale pentru totdeauna, până la sfârșit. 113 Îi urăsc pe cei nestatornici, dar iubesc Legea Ta. 114 Tu ești adăpostul și scutul meu; eu nădăjduiesc în Cuvântul Tău. 115 Depărtați‑vă de mine, răufăcătorilor, ca să păzesc poruncile Dumnezeului meu! 116 Sprijină‑mă, potrivit Cuvântului Tău, și voi trăi. Nu mă lăsa să fiu dat de rușine în speranța mea! 117 Întărește‑mă ca să fiu izbăvit, și să privesc neîncetat la hotărârile Tale! 118 Tu‑i îndepărtezi pe cei ce se rătăcesc de la hotărârile Tale, căci înșelătoria lor este zadarnică. 119 Tu‑i îndepărtezi pe cei răi de pe pământ, ca pe zgură. De aceea iubesc eu mărturiile Tale. 120 Mi se înfioară carnea de groaza Ta și mă tem din cauza judecăților Tale. 121 Am făcut judecată și dreptate: nu mă da pe mâna asupritorilor mei! 122 Ia apărarea robului Tău, ca să nu mă mai asuprească cei îngâmfați! 123 Mi se topesc ochii după izbăvirea Ta și după promisiunea dreptății Tale. 124 Poartă‑te cu robul Tău după îndurarea Ta și învață‑mă hotărârile Tale! 125 Eu sunt robul Tău: învață‑mă, și voi cunoaște mărturiile Tale! 126 DOAMNE, este vremea să lucrezi, căci au încălcat Legea Ta. 127 De aceea iubesc poruncile Tale mai mult decât aurul, mai mult decât aurul pur. 128 De aceea consider pe deplin drepte toate orânduirile Tale. Urăsc orice cărare a minciunii. 129 Minunate sunt mărturiile Tale, de aceea sufletul meu le păzește. 130 Dezvăluirea cuvintelor Tale aduce lumină, dă pricepere celor neștiutori^[4]. (Ps 19,7) 131 Îmi deschid gura și oftez, căci tânjesc după poruncile Tale. 132 Întoarce‑Te spre mine și arată‑Ți bunăvoința față de mine, după obiceiul Tău față de cei ce iubesc Numele Tău. 133 Întărește‑mi pașii prin Cuvântul Tău și nu mă lăsa în stăpânirea vreunei nelegiuiri. 134 Răscumpără‑mă de sub asuprirea omului și‑Ți voi păzi orânduirile! 135 Fă să strălucească fața Ta peste robul Tău și învață‑mă hotărârile Tale. 136 Ochii îmi varsă șiroaie de lacrimi, fiindcă oamenii nu păzesc Legea Ta. 137 DOAMNE, Tu ești drept, iar judecățile Tale sunt drepte! 138 Tu poruncești, iar mărturiile Tale sunt drepte și pline de credincioșie! 139 Sunt mistuit de râvnă, pentru că vrăjmașii mei uită cuvintele Tale. 140 Cuvântul Tău este testat bine^[5], și robul Tău îl iubește. 141 Eu sunt mic și disprețuit, dar nu uit orânduirile Tale. 142 Dreptatea Ta rămâne dreptate pe vecie, și Legea Ta rămâne adevărată. 143 Necazul și strâmtorarea m‑au ajuns, însă poruncile Tale sunt desfătarea mea. 144 Mărturiile Tale rămân drepte pe vecie. Dă‑mi pricepere, ca să trăiesc! 145 Strig din toată inima: răspunde‑mi, DOAMNE! Voi împlini hotărârile Tale. 146 Te chem; izbăvește‑mă, iar eu voi păzi mărturiile Tale. 147 Mă trezesc înaintea zorilor ca să strig către Tine după ajutor; eu nădăjduiesc în Cuvântul Tău. 148 Ochii mei o iau înaintea străjilor nopții, ca să cuget la Cuvântul Tău. 149 Ascultă‑mi glasul, potrivit îndurării Tale! DOAMNE, înviorează‑mă potrivit judecăților Tale! 150 Se apropie cei ce urmăresc desfrânarea; ei s‑au îndepărtat de Legea Ta. 151 DOAMNE, Tu ești aproape, iar toate poruncile Tale sunt adevărate. 152 Cu mult timp în urmă am aflat din mărturiile Tale, că Tu le‑ai statornicit pe vecie. 153 Ia aminte la necazul meu și salvează‑mă, căci nu am uitat Legea Ta! 154 Apără‑mi cauza și răscumpără‑mă! Înviorează‑mă potrivit promisiunii Tale! 155 Mântuirea este departe de cei răi, deoarece ei nu caută să împlinească hotărârile Tale. 156 DOAMNE, mare este mila Ta! Înviorează‑mă potrivit judecăților Tale! 157 Mulți sunt prigonitorii și vrăjmașii mei, dar eu nu mă abat de la mărturiile Tale! 158 Mă uit cu scârbă la cei necredincioși, la cei ce nu păzesc Cuvântul Tău. 159 Ia aminte, căci iubesc orânduirile Tale! DOAMNE, înviorează‑mă potrivit îndurării Tale! 160 Temelia^[6] Cuvântului Tău este adevărul, și fiecare judecată a Ta este dreaptă pe vecie! 161 Niște demnitari mă prigonesc fără motiv, dar inima mea se teme doar de cuvintele Tale! 162 Mă bucur de Cuvântul Tău precum cel care a găsit multă pradă. 163 Urăsc minciuna, n‑o pot suferi, dar iubesc Legea Ta! 164 Te laud de șapte ori pe zi, datorită judecăților Tale celor drepte. 165 Cei ce iubesc Legea Ta au parte de multă pace și nimic nu îi poate face să se împiedice. 166 DOAMNE, nădăjduiesc în izbăvirea Ta, împlinind poruncile Tale. 167 Sufletul meu păzește mărturiile Tale și le iubește mult. 168 Păzesc orânduirile și mărturiile Tale, căci toate căile mele sunt înaintea Ta. 169 DOAMNE, fie ca strigătul meu să ajungă până la Tine. Dă‑mi pricepere, potrivit Cuvântului Tău! 170 Să ajungă cererea mea înaintea Ta. Scapă‑mă potrivit promisiunii Tale! 171 Buzele mele Te vor lăuda, căci m‑ai învățat hotărârile Tale! 172 Să cânte limba mea despre Cuvântul Tău, căci toate poruncile Tale sunt drepte. 173 Mâna Ta să‑mi vină în ajutor, căci aleg orânduirile Tale. 174 DOAMNE, tânjesc după mântuirea Ta, și Legea Ta este desfătarea mea. 175 Să‑mi trăiască sufletul și să Te laude, iar judecățile Tale să mă sprijine. 176 Rătăcesc ca o oaie pierdută! Caută‑l pe robul Tău, căci eu nu am uitat poruncile Tale!