1Als Jesus vom Berg heruntergestiegen war, zog er weiter und eine große Menschenmenge folgte ihm.2Da kam ein Aussätziger zu ihm, warf sich vor ihm nieder und sagte: „Herr, wenn du willst, kannst du mich rein machen.“3Da berührte Jesus ihn mit der Hand und sagte: „Ich will es, sei rein!“ Sofort verschwand der Aussatz,[1] und er war rein.4Jesus schärfte ihm ein: „Pass auf, dass du niemand davon erzählst! Geh stattdessen zum Priester, zeig dich ihm und bring das Opfer für deine Reinigung, wie Mose es angeordnet hat! Das soll ein Beweis für sie sein.“5Als Jesus in Kafarnaum eintraf, trat der dort stationierte Hauptmann an ihn heran.6„Herr“, sagte er, „mein Diener liegt gelähmt zu Hause und hat furchtbare Schmerzen.“7Jesus erwiderte: „Ich will kommen und ihn heilen.“8Da entgegnete der Hauptmann: „Herr, ich bin es nicht wert, dass du unter mein Dach kommst. Sprich nur ein Wort, und mein Diener wird gesund!9Ich unterstehe ja auch dem Befehl von Vorgesetzten und habe meinerseits Soldaten unter mir. Sage ich zu einem von ihnen: 'Geh!', dann geht er, und zu einem anderen: 'Komm!', dann kommt er. Und wenn ich zu meinem Diener sage: 'Tu das!', dann tut er es.“10Jesus war sehr erstaunt, das zu hören, und sagte zu der Menschenmenge, die ihm folgte: „Ich versichere euch: Solch einen Glauben habe ich in Israel bei keinem gefunden.11Und ich sage euch: Aus allen Himmelsrichtungen werden viele Menschen kommen und zusammen mit Abraham, Isaak und Jakob ihre Plätze im Reich des Himmels einnehmen.12Aber die Bürger des Reiches werden hinausgeworfen in die tiefste Finsternis. Dort fängt dann das große Weinen und Zähneknirschen an.“13Darauf sagte Jesus zu dem Hauptmann: „Du kannst gehen! Was du mir zugetraut hast, soll geschehen!“ Und zur selben Zeit wurde der Diener gesund.14Als Jesus dann in das Haus von Petrus ging, sah er dessen Schwiegermutter krank daliegen. Sie war von einem heftigen Fieber befallen.15Jesus berührte ihre Hand. Da verschwand das Fieber, und sie stand auf und sorgte für sein Wohl.16Am Abend brachte man viele Besessene zu ihm. Er vertrieb ihre bösen Geister durch sein Wort und heilte alle Kranken.17So erfüllte sich, was durch den Propheten Jesaja vorausgesagt worden war: „Er nahm unsere Schwachheiten auf sich und lud sich auch unsere Krankheiten auf.“ (Jes 53,4)
Armut und Vollmacht
18Als Jesus die vielen Menschen sah, die sich um ihn drängten, befahl er ‹seinen Jüngern, mit ihm› auf die andere Seite des Sees zu fahren.19Doch da kam ein Gesetzeslehrer zu ihm und sagte: „Rabbi,[2] ich will dir folgen, wohin du auch gehst.“20„Die Füchse haben ihren Bau“, entgegnete ihm Jesus, „und die Vögel haben ihre Nester, aber der Menschensohn[3] hat keinen Platz, wo er sich ausruhen kann.“ (Dan 7,13)21Ein anderer – es war einer von seinen Jüngern – sagte zu Jesus: „Herr, erlaube mir, zuerst nach Hause zu gehen und meinen Vater zu begraben.“22„Lass die Toten ihre Toten begraben!“, entgegnete ihm Jesus. „Folge du mir nach!“23Danach stieg Jesus ins Boot, und seine Jünger folgten ihm.24Als sie auf dem See waren, kam plötzlich ein schwerer Sturm auf, sodass die Wellen das Boot zu begraben drohten. Aber Jesus schlief.25Die Jünger stürzten zu ihm und weckten ihn auf: „Herr“, schrien sie, „rette uns! Wir kommen um!“26Aber Jesus sagte zu ihnen: „Warum habt ihr solche Angst, ihr Kleingläubigen?“ Dann stand er auf und herrschte Wind und Wellen an. Da trat eine große Stille ein.27Die Menschen fragten sich voller Staunen: „Wer ist das nur, dass ihm sogar Wind und Wellen gehorchen?“28So kamen sie in das Gebiet der Gadarener[4] auf der anderen Seite des Sees. Dort liefen ihm zwei Besessene entgegen. Sie kamen von den Grabhöhlen und waren so gefährlich, dass niemand es wagte, auf diesem Weg vorbeizugehen.29„Was willst du von uns, Sohn Gottes?“, schrien sie. „Bist du hergekommen, um uns schon vor der Zeit zu quälen?“30Nun weidete in einiger Entfernung eine große Herde Schweine.31Die Dämonen baten ihn: „Wenn du uns austreibst, lass uns doch in die Schweine fahren!“32„Geht!“, sagte Jesus. Da verließen sie die Männer und fuhren in die Schweine. Daraufhin raste die ganze Herde den Abhang hinunter in den See und ertrank.33Die Schweinehirten liefen davon und erzählten in der Stadt alles, was geschehen war, auch das mit den Besessenen.34Da machte sich die ganze Stadt zu Jesus auf den Weg. Als sie ihn dann trafen, baten sie Jesus, ihr Gebiet zu verlassen.
1Când a coborât Isus de pe munte, L‑au urmat mari mulțimi de oameni. (Mk 1,40; Lk 5,12)2Și iată că un lepros[1] s‑a apropiat și I s‑a închinat, zicând: – Doamne, dacă vrei, poți să mă curățești[2]! (3Mo 13,1; 3Mo 13,2)3Isus a întins mâna, l‑a atins și a zis: – Da, vreau. Fii curățit! Și imediat lepra lui a fost curățită.4Isus i‑a zis: – Vezi să nu spui nimănui, ci du‑te, arată‑te preotului și adu darul pe care l‑a poruncit Moise[3], ca mărturie pentru ei. (3Mo 14,1)
Credința centurionului
5Când a intrat Isus în Capernaum, s‑a apropiat de El un centurion[4] care L‑a rugat (Lk 7,1; Lk 13,28)6și I‑a zis: – Doamne, slujitorul meu zace paralizat în casă și se chinuie cumplit!7Isus i‑a zis: – Voi veni și‑l voi vindeca.[5]8Dar centurionul, răspunzând, a zis: – Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu! Prin urmare, spune doar un cuvânt, iar slujitorul meu va fi vindecat!9Căci și eu sunt un om sub autoritate și am soldați în subordinea mea. Îi spun unuia: „Du‑te!“, și el se duce; și altuia: „Vino!“, și el vine; și sclavului meu: „Fă asta!“, și el face.10Isus a rămas uimit când l‑a auzit și le‑a zis celor care‑L urmau: – Adevărat vă spun că la nimeni în Israel n‑am găsit atâta credință!11Și vă spun că vor veni mulți de la Răsărit și de la Apus și se vor așeza la masă[6] cu Avraam, Isaac și Iacov, în Împărăția Cerurilor.12Dar fiii Împărăției vor fi alungați în întunericul de afară. Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților!13Apoi Isus i‑a zis centurionului: – Du‑te! Facă‑ți‑se după cum ai crezut! Și slujitorul acestuia a fost vindecat chiar la ora aceea.
Isus vindecă mai mulți bolnavi
14Când a intrat Isus în casa lui Petru, a văzut‑o pe soacra acestuia zăcând la pat și având febră. (Mk 1,29; Lk 4,38)15El i‑a atins mâna și febra a lăsat‑o. Și ea s‑a ridicat și a început să‑I slujească.16Când s‑a lăsat seara, i‑au adus la El pe mulți demonizați, iar El a alungat duhurile prin cuvântul Lui și i‑a vindecat pe toți cei bolnavi,17ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul Isaia, care zice: „El a luat neputințele noastre și a purtat bolile noastre“[7]. (Jes 53,4)
Prețul urmării lui Isus
18Când a văzut Isus mulțimea din jurul Lui, le‑a poruncit ucenicilor să treacă de cealaltă parte a mării. (Lk 9,57)19Atunci un cărturar s‑a apropiat și I‑a zis: – Învățătorule, Te voi urma oriunde vei merge!20Însă Isus i‑a spus: – Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului[8] nu are unde să‑Și plece capul. (Dan 7,13)21Un altul dintre ucenicii Săi I‑a zis: – Doamne, dă‑mi voie mai întâi să mă duc să‑l înmormântez pe tatăl meu![9] (Lk 9,59)22Dar Isus i‑a zis: – Urmează‑Mă și lasă morții să‑și înmormânteze morții![10]
Isus liniștește furtuna
23Apoi S‑a urcat în barcă, iar ucenicii Săi L‑au urmat. (Mk 4,36; Lk 8,22)24Și iată că pe mare s‑a stârnit o furtună puternică, astfel încât barca a fost acoperită de valuri;[11] Isus însă dormea.25Ucenicii s‑au apropiat și L‑au trezit, zicând: – Doamne, scapă‑ne, căci pierim!26Însă El le‑a zis: – De ce sunteți fricoși, puțin credincioșilor? Apoi, ridicându‑Se, a mustrat vânturile și marea și s‑a făcut o liniște mare.27Oamenii au rămas uimiți și au zis: – Ce fel de Om este Acesta, de‑L ascultă până și vânturile, și marea?![12] (Hi 38,8; Ps 65,5; Ps 89,9; Ps 107,23)
Vindecarea celor doi gadareni demonizați
28Când a ajuns de cealaltă parte a mării, în ținutul gadarenilor[13], L‑au întâmpinat doi demonizați, ieșind din morminte. Erau atât de cumpliți, încât nimeni nu putea să treacă pe drumul acela. (Mk 5,1; Lk 8,26)29Și iată că au început să strige, zicând: – Ce avem noi de‑a face cu Tine, Fiu al lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinui înainte de vreme?30Undeva mai departe de ei, era o turmă mare de porci care pășteau.31Demonii Îl rugau, zicând: – Dacă ne alungi, trimite‑ne în turma aceea de porci!32El le‑a zis: – Duceți‑vă! Ei au ieșit și au intrat în porci. Și iată că întreaga turmă s‑a repezit pe râpă în jos, în mare[14], și a murit în ape. (Lk 8,31)33Păzitorii turmei au fugit și, intrând în cetate, i‑au anunțat pe oameni cu privire la toate acestea și la ce li se întâmplase demonizaților.34Și iată că toată cetatea a ieșit în întâmpinarea lui Isus. Când L‑au văzut, L‑au rugat să plece din hotarele lor.