1Nachdem Jesus das gesagt hatte, blickte er zum Himmel auf und betete: „Vater, die Stunde ist gekommen. Offenbare die Herrlichkeit deines Sohnes, damit auch der Sohn deine Herrlichkeit offenbar machen kann.2Du hast ihm die Macht über alle Menschen anvertraut, damit er denen, die du ihm gegeben hast, ewiges Leben schenkt.3Das ewige Leben besteht ja in der Gemeinschaft mit dir, dem einzig wahren Gott, und mit dem, den du gesandt hast, Jesus Christus.4Ich habe deine Herrlichkeit hier auf der Erde sichtbar gemacht. Ich habe das Werk vollendet, das du mir aufgetragen hast.5Vater, gib mir erneut die Herrlichkeit, die ich bei dir hatte, bevor es diese Welt gab.6Ich habe den Menschen, die du mir aus der Welt gegeben hast, deinen Namen bekannt gemacht.[1] Sie gehörten dir, und du hast sie mir gegeben. Sie haben sich nach deinem Wort gerichtet.7Sie wissen jetzt, dass alles, was du mir gegeben hast, von dir kommt.8Denn ich habe ihnen das weitergegeben, was du mir gesagt hast. Und sie haben es angenommen und erkannt, dass ich wirklich von dir gekommen bin. Sie glauben auch daran, dass du mich gesandt hast.9Für sie bete ich. Ich bitte nicht für die Welt, sondern für die, die du mir gegeben hast, denn sie gehören dir.10Ja, alles, was mein ist, gehört dir, und was dein ist, gehört mir. – Und ich werde in ihnen erkannt und geehrt.11Bald bin ich nicht mehr in der Welt, ich komme ja zu dir. Sie aber sind in der Welt. Heiliger Vater, bewahre sie in der Nähe zu dir, wie du es mir geschenkt hast, damit sie eins sind so wie wir.12Solange ich bei ihnen war, habe ich sie so in deinem Namen bewahrt. Ich habe über sie gewacht, dass nicht einer von ihnen verloren ging – außer dem, der den Weg des Verderbens gegangen ist, so wie es die Schrift vorausgesagt hat.13Doch jetzt komme ich zu dir. Aber dies alles wollte ich sagen, solange ich noch hier in der Welt bin, damit sie ganz von meiner Freude erfüllt sind.14Ich habe ihnen deine Botschaft weitergegeben. Nun hasst sie die Welt, weil sie nicht mehr zu ihr gehören, so wie auch ich kein Teil von ihr bin.15Ich bitte dich nicht darum, sie aus der Welt wegzunehmen, aber ich bitte dich, sie vor dem Bösen zu bewahren.16Sie gehören nicht zur Welt, genauso wie ich nicht zu ihr gehöre.17Mach sie durch die Wahrheit zu Menschen, die ganz für dich da sind! Dein Wort ist Wahrheit.18So wie du mich in die Welt gesandt hast, habe auch ich sie in die Welt gesandt.19Und für sie gebe ich mich dir hin, damit auch sie durch die Wahrheit dir hingegeben sind.20Ich bitte aber nicht nur für sie, sondern auch für die Menschen, die durch ihr Wort an mich glauben werden.21Ich bete, dass sie alle eins sind, und zwar so wie du, Vater, in mir bist und ich in dir, so sollen sie in uns eins sein. Dann wird die Welt glauben, dass du mich gesandt hast.22Ich habe ihnen die Herrlichkeit geschenkt, die du mir gegeben hast, damit sie eins sind, so wie wir eins sind –23ich in ihnen und du in mir, damit sie die vollkommene Einheit gewinnen und damit die Welt erkennt, dass du mich gesandt und sie geliebt hast, so wie ich von dir geliebt bin.24Vater, ich will, dass alle, die du mir gegeben hast, auch dort bei mir sind, wo ich bin. Sie sollen nämlich meine Herrlichkeit sehen, die du mir geschenkt hast. Denn schon vor Gründung der Welt hast du mich geliebt.25Gerechter Vater, die Welt kennt dich nicht, aber ich kenne dich; und diese hier haben erkannt, dass du mich gesandt hast.26Ich habe ihnen deinen Namen bekannt gemacht und werde das auch weiterhin tun. Ich tue das, damit die Liebe, die du zu mir hast, auch sie erfüllt und ich selbst in ihnen bin.“
1După ce a spus aceste lucruri, Isus Și‑a ridicat ochii spre cer și a zis: „Tată, a sosit ceasul! Proslăvește‑Ți[1] Fiul, pentru ca și Fiul să Te proslăvească pe Tine,2de vreme ce I‑ai dat autoritate peste orice om, ca să le dea viață veșnică tuturor celor pe care I i‑ai dat Tu.3Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Cristos[2], pe Care L‑ai trimis Tu.4Eu Te‑am proslăvit pe pământ, împlinind lucrarea pe care Mi‑ai dat‑o s‑o fac.5Acum, proslăvește‑Mă Tu, Tată, înaintea Ta, cu slava pe care o aveam la Tine înainte de a fi lumea.
Isus Se roagă Tatălui pentru ucenici
6Le‑am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe care Mi i‑ai dat din lume. Erau ai Tăi și Tu Mi i‑ai dat, iar ei au păzit Cuvântul Tău.7Acum au cunoscut că tot ce Mi‑ai dat Tu este de la Tine.8Căci le‑am dat cuvintele pe care Mi le‑ai dat Tu, iar ei le‑au primit și au cunoscut că într-adevăr am ieșit de la Tine și au crezut că Tu M‑ai trimis.9Pentru ei Mă rog. Nu Mă rog pentru lume, ci pentru cei pe care Mi i‑ai dat Tu, pentru că sunt ai Tăi.10Tot ce este al Meu este al Tău și tot ce este al Tău este al Meu. Și Eu am fost proslăvit în ei.11Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, iar Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzește‑i, în Numele Tău, pe care Mi L‑ai dat, pentru ca ei să fie una, așa cum suntem Noi.12Când eram cu ei, îi păzeam Eu în Numele Tău, pe care Mi L‑ai dat. I‑am păzit și niciunul dintre ei n‑a pierit, în afară de fiul[3] pierzării, ca să se împlinească Scriptura[4]. (Ps 41,9; Spr 24,22; Joh 13,18; 2Thess 2,3)13Acum însă Eu vin la Tine. Și spun aceste lucruri pe când sunt încă în lume pentru ca să aibă în ei bucuria Mea deplină.14Eu le‑am dat Cuvântul Tău și lumea i‑a urât, pentru că ei nu sunt din lume, la fel cum nici Eu nu sunt din lume.15Nu Te rog să‑i iei din lume, ci să‑i păzești de cel rău.16Ei nu sunt din lume, așa cum nici Eu nu sunt din lume.17Sfințește‑i[5] prin[6] adevăr! Cuvântul Tău este adevărul.18Așa cum Tu M‑ai trimis pe Mine în lume, tot așa i‑am trimis și Eu pe ei în lume.19Eu Însumi Mă sfințesc pentru ei, ca și ei să fie sfințiți prin adevăr.
Isus Se roagă pentru toți credincioșii
20Și Mă rog nu numai pentru aceștia, ci și pentru cei ce cred în Mine prin cuvântul lor,21ca toți să fie una, așa cum Tu, Tată, ești în Mine, iar Eu în Tine. Mă rog ca și ei să fie în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M‑ai trimis.22Eu le‑am dat slava pe care Mi‑ai dat‑o Tu, pentru ca ei să fie una, așa cum și Noi suntem una.23Eu în ei și Tu în Mine – pentru ca ei să fie pe deplin una, astfel încât lumea să cunoască faptul că Tu M‑ai trimis și că i‑ai iubit așa cum M‑ai iubit pe Mine.24Tată, doresc ca acolo unde sunt Eu, să fie cu Mine și aceia pe care Mi i‑ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi‑ai dat‑o Tu, fiindcă Tu M‑ai iubit înainte de întemeierea lumii.25Neprihănitule Tată, lumea nu Te cunoaște, dar Eu Te cunosc și aceștia știu că Tu M‑ai trimis.26Eu le‑am făcut cunoscut Numele Tău și li‑l voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M‑ai iubit Tu să fie în ei, și Eu să fiu în ei.“