1Um Zions willen darf ich nicht schweigen, / um Jerusalems willen will ich nicht ruhen, / bis das Recht in ihm aufstrahlt wie das Morgenlicht / und seine Rettung wie eine Fackel in der Nacht.2Die Völker werden deine Gerechtigkeit sehen / und alle Könige deine strahlende Pracht. / Man legt dir einen neuen Namen bei, / den Jahwe selbst für dich bestimmt.3Du wirst ein Schmuckstück sein in Jahwes Hand, / ein königliches Diadem,[1] gehalten von deinem Gott.4Du wirst nicht länger „die Verstoßene“ genannt, / dein Land wird nicht mehr „Ödland“ heißen, / sondern „Gottes Liebling“ nennt man dich / und dein Land „Regenland“. / Denn Jahwe hat seine Freude an dir, / und dein Land wird verheiratet sein.5Denn wie der junge Mann sein Mädchen heiratet, / so vermählen sich deine Söhne mit dir. / Und wie der Bräutigam sich an seiner Braut freut, / so hat dein Gott Freude an dir.6Ich habe Wächter auf deine Mauern gestellt, Jerusalem! / Ihr Rufen verstummt nicht einen Augenblick, / weder am Tag noch in der Nacht. / Ihr Wächter sollt Jahwe an Jerusalem erinnern! / Gönnt euch keine Rast,7und lasst ihm keine Ruhe, / bis er Jerusalem wieder so hergestellt hat, / dass alle Welt die Stadt rühmt.8Jahwe hat geschworen bei seiner rechten Hand / und seinem Siegesarm: „Nie mehr wird dein Korn die Speise deiner Feinde sein, / nie mehr trinken Fremde den Wein, / für den du so hart gearbeitet hast.9Nein, wer das Korn einbringt, soll davon essen und Jahwe loben. / Wer den Wein liest, soll davon trinken im Vorhof meines Heiligtums.“10Zieht durch die Tore ein und aus / und bahnt dem Volk einen Weg! / Baut, ja baut die Straße und räumt die Steine aus dem Weg! / Stellt ein Zeichen für die Völker auf!11Seht, Jahwe lässt es hören bis ans Ende der Welt: / „Sagt der Zionsstadt: 'Pass auf, dein Retter kommt! / Schau, er bringt den Siegespreis mit! / Das Volk, das er befreite, zieht vor ihm her.'“12Man wird es nennen „Das heilige Volk“ und „Die Erlösten Jahwes“. / Und dich wird man nennen „Die Begehrte“ und „Die nie mehr verlassene Stadt“.
1„De dragul Sionului nu voi tăcea, de dragul Ierusalimului[1] nu voi rămâne tăcut, până când dreptatea lui nu va răsări ca zorile și mântuirea lui nu va arde ca o torță.2Neamurile vor vedea dreptatea ta și toți împărații vor privi slava ta. Ți se va pune un nume nou, unul pe care‑l va hotărî gura DOMNULUI.3Vei fi o coroană frumoasă în mâna DOMNULUI și o cunună regală în palma Dumnezeului tău.4Nu te vor mai numi«Cea părăsită», iar țara ta n‑o vor mai numi«Pustie», ci te vor numi«Plăcerea Mea este în ea»[2], iar țara ta o vor numi«Măritată»[3], pentru că DOMNUL Își va găsi plăcerea în tine, iar țara ta va fi măritată.5Așa cum un tânăr se căsătorește cu o fecioară, tot așa fiii tăi se vor căsători cu tine. Așa cum un mire se bucură de mireasa lui, tot așa se va bucura Dumnezeul tău de tine.6Am pus străjeri pe zidurile tale, Ierusalime! Toată ziua și toată noaptea, neîncetat, ei nu vor tăcea! Voi, care‑I aduceți aminte DOMNULUI, nu vă odihniți7și nu‑I dați pace până nu restaurează Ierusalimul și până nu‑l face o laudă pe pământ!“8DOMNUL a jurat cu mâna Sa dreaptă, cu brațul Său puternic: „Nu voi mai da grânele tale drept hrană dușmanilor tăi, iar fiii străinului nu vor mai bea mustul pentru care tu ai trudit,9ci cei ce adună grânele le vor și mânca și‑L vor lăuda pe DOMNUL, iar cei ce adună strugurii vor bea mustul în curțile Sfântului Meu Lăcaș.“10Intrați! Intrați pe porți! Pregătiți calea pentru popor! Construiți! Construiți drumul larg! Îndepărtați pietrele! Ridicați un steag pentru popoare!11Iată că DOMNUL a vestit până la capătul pământului: „Spuneți fiicei Sionului: «Iată, Mântuitorul tău vine la tine! Iată, plata Lui este cu El și răsplata Lui merge înaintea Lui!»“12Ei vor fi numiți: „Poporul sfânt“, „Răscumpărați ai DOMNULUI“, iar tu vei fi numită: „Cea căutată“, „Cetate nepărăsită“.