1„Doch jetzt hör zu, mein Diener Jakob, / und du, erwähltes Israel!2So spricht Jahwe, dein Schöpfer, / der dich im Mutterleib gebildet hat, / der, der dir hilft: / Hab keine Angst, mein Diener Jakob, / du mein erwählter Jeschurun![1]3Denn ich gieße Wasser auf das Durstige, / rieselnde Bäche auf das trockene Land. / Ich gieße meinen Geist über deine Nachkommen aus, / meinen Segen über deine Kinder,4dass sie aufschießen wie Gras nach dem Regen, / wie Weidenbäume an Wasserbächen.5Der eine sagt: 'Ich gehöre Jahwe!' / Nach Jakob nennt sich ein anderer. / Einer schreibt auf seine Hand: 'Eigentum Jahwes!', / und ein anderer legt sich den Namen 'Israel' bei.“6So spricht Jahwe, der König Israels und sein Erlöser, / Jahwe, der Allmächtige: / „Ich bin der Erste und ich bin der Letzte, / außer mir gibt es keinen Gott!7Wer ist mir gleich? / Er soll sich melden, / spreche es aus, / beweise es mir! / Wer ließ von Urzeiten an das Kommende hören? / Sollen sie uns doch sagen, was alles noch kommt!8Lasst euch nicht erschrecken und zittert nicht! / Habe ich es dir nicht schon lange gesagt? / Ihr seid meine Zeugen dafür. / Gibt es noch einen Gott außer mir? / Es gibt keinen Fels, / ich müsste ihn kennen!9Alle Götzenmacher sind ein Nichts, / ihre geliebten Götzen nützen nichts. / Und ihre Zeugen sehen nichts und werden beschämt.10Wie kann man sich nur einen Gott machen wollen, / ein Götterbild gießen, / das doch nie etwas nützt?11Wer mit so etwas verbunden ist, wird sicher beschämt. / Die Kunsthandwerker sind ja nur Menschen. / Mögen sie sich sammeln, / treten sie vor! / Erschrecken werden sie / und schämen werden sie sich.12Der Schmied nimmt ein Stück Eisen und steckt es in die Glut. / Dann bringt er es mit Hämmern in die gewünschte Form, / bearbeitet es mit seinem kräftigen Arm. / Dabei hungert er sich ab und verliert seine Kraft, / er trinkt kein Wasser und ist ganz erschöpft.13Der Holzschnitzer misst einen Block ab, / umreißt ihn mit dem Stift, / zeichnet mit dem Zirkel vor / und arbeitet die Form mit Stecheisen aus. / Sein Schnitzbild sieht aus wie ein Mensch. / Es ist ein Prachtstück von Mann. / Dann wird es in ein Haus gestellt.14Vorher fällt man eine Zeder, / wählt eine Eiche oder sonst einen stärkeren Baum, / pflanzt eine Fichte, die der Regen wachsen lässt.15Sie dienen ihm als Feuerholz, / er nimmt davon und wärmt sich damit, / heizt ein, um damit Brot zu backen, / oder er schnitzt daraus einen Gott und wirft sich nieder vor ihm.16Die Hälfte davon legt er ins Feuer, / röstet Fleisch in der Glut und sättigt sich daran. / Auch wärmt er sich und sagt: / 'Ah, mir wird warm! Wie gut das tut!'17Und den Rest davon macht er zu einem Gott, / zu seinem Götterbild. / Er bückt sich vor ihm, / wirft sich nieder und betet zu dem Holz: / 'Rette mich, du bist ja mein Gott!' –18Unwissend sind sie und ohne Verstand! / Ihre Augen sind verklebt, dass sie nichts sehen, / und ihr Herz, dass es nicht begreift.19Keiner denkt darüber nach und kommt zu Verstand: / 'Die Hälfte habe ich verbrannt, / in seiner Glut backte ich zum Essen Brot und röstete Fleisch, / und den Rest davon machte ich zu einem Gräuel. / Vor einem Holzklotz bückte ich mich.'20Wer Asche hütet, ist betrogen, / sein Herz hat ihn getäuscht. / So rettet er sein Leben nicht, / so sagt er nicht: 'Ein Trugbild hab ich in der Hand!'21Bedenke dies, Jakob, / denn mein Diener bist du! / Ich habe dich geschaffen, Israel, / und du stehst unter meinem Schutz! / Ich vergesse dich nicht!22Wie eine Wolke fege ich deine Verfehlungen weg, / wie einen Nebel deine Sünden. / Kehr zu mir um, / denn ich habe dich erlöst!“23Jubelt, ihr Himmelswelten, denn Jahwe hat es getan! / Jauchzt, ihr Tiefen der Erde! / Brecht in Jubel aus, ihr Berge, / du Wald und alle deine Bäume! / Denn Jahwe hat Jakob erlöst, / an Israel zeigt er seine Herrlichkeit.
Berufung des Befreiers Kyrus
24So spricht Jahwe, dein Erlöser, / der dich im Mutterleib gebildet hat: / „Ich bin es, Jahwe, der alles wirkt, / der den Himmel ausgespannt und die Erde ausgebreitet hat, / ich allein! / Wer war da bei mir?25Ich bin es, der die Wahrsager zu Narren macht, / die Zeichen der Orakelpriester platzen lässt, / der die Weisen zur Umkehr zwingt und all ihr Wissen wertlos macht.26Ich bin es, der das Wort bestätigt, das sein Diener spricht; / der den Plan ausführt, den seine Boten verkünden; / der von Jerusalem sagt: 'Es werde bewohnt!' / und von den Städten Judas: 'Sie werden wieder aufgebaut! / Eure Trümmer richte ich auf!',27der zum tiefen Meer sagt: 'Trockne aus! / Deine Fluten sollen versiegen!';28der von Kyrus[2] spricht: 'Er ist mein Hirt! / Er wird alles tun, was ich von ihm will.' / Er wird befehlen: 'Jerusalem wird aufgebaut! / Der Grundstein des Tempels werde gelegt!'“
1Dar acum ascultă, Iacov, robul Meu, Israel, pe care te‑am ales!2Așa vorbește DOMNUL – Cel Care te‑a făcut, te‑a întocmit în pântec și te va ajuta: nu te teme, robul Meu Iacov, Ieșurun[1], pe care te‑am ales!3Căci Eu voi turna apă peste pământul însetat și râuri peste pământul uscat; voi turna Duhul Meu peste sămânța[2] ta și binecuvântarea Mea peste urmașii tăi. (Jes 14,20)4Ei vor răsări ca iarba de pe pajiști și ca sălciile lângă pâraiele de apă.5Unul va zice: «Eu sunt al DOMNULUI!», un altul se va numi cu numele lui Iacov, iar un altul își va scrie pe mână: «Al DOMNULUI!» și va adopta numele de Israel.“
Măreția Domnului și absurditatea idolilor
6Așa vorbește DOMNUL, Împăratul lui Israel și Răscumpărătorul său, DOMNUL Oștirilor: „Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă, iar în afară de Mine nu există alt Dumnezeu.7Cine este ca Mine? Să proclame, să vestească și să înfățișeze înaintea Mea ce s‑a petrecut în vechime, de când Mi‑am întemeiat poporul? Ce urmează să se mai întâmple? Să ne prezică ce se va întâmpla!8Nu vă fie frică, nu vă înfiorați! Oare nu v‑am vestit și prezis aceste lucruri în trecut? Voi sunteți martorii Mei! Există vreun alt Dumnezeu în afară de Mine? Nu există o altă Stâncă! Eu nu cunosc vreuna.“9Toți cei ce întocmesc chipuri cioplite sunt nimic, iar lucrurile în care‑și găsesc plăcerea nu sunt de niciun folos. Martorii lor nu văd și nu cunosc, ca astfel să fie făcuți de rușine.10Cine a întocmit vreun dumnezeu sau a turnat vreun chip, de la care să nu aibă niciun folos?[3]11Iată, toți confrații lui vor fi făcuți de rușine; artizanii nu sunt altceva decât oameni. Să se adune cu toții! Să stea în picioare! Vor fi înfricoșați, făcuți de rușine laolaltă.12Fierarul ia o matriță cu care lucrează în cărbunii aprinși. O întocmesc cu lovituri de ciocan și o prelucrează cu puterea mâinii lui. Apoi i se face foame și rămâne fără putere, iar pentru că nu bea apă, ajunge foarte obosit.13Tâmplarul măsoară cu o linie, însemnează măsura cu un stilet, apoi finisează lemnul cu o rindea și îl măsoară cu ajutorul compasului. Îl face după asemănarea omului, om în toată splendoarea lui, și apoi îl pune într‑o casă.14Taie cedri sau își alege un gorun ori un stejar pe care îl lăsase să crească printre ceilalți copaci ai pădurii sau taie un dafin pe care‑l sădise, iar ploaia îl făcuse să crească.15Apoi acesta slujește omului ca lemn de foc. Ia o parte din el și se încălzește. Aprinde un foc și coace pâine. Apoi face un dumnezeu și se pleacă înaintea lui; face un chip cioplit și se închină înaintea lui.16Jumătate din el îl pune pe foc; cu acea jumătate își prăjește carne, mănâncă și se satură. De asemenea, se încălzește și zice: „Ah! M‑am încălzit privind la foc!“17Din ce îi rămâne își face un dumnezeu, un chip cioplit. Se închină și se pleacă înaintea lui; se roagă la el și zice: „Scapă‑mă, căci tu ești dumnezeul meu!“18Ei nu cunosc, nici nu înțeleg, căci ochii le sunt acoperiți ca să nu poată vedea, iar inimile lor sunt – întunecate, ca să nu poată lua aminte.19Niciunul nu stă să cugete; nu are cunoaștere sau pricepere ca să‑și zică: „Jumătate l‑am pus pe foc; pe cărbunii lui mi‑am copt pâine, mi‑am prăjit carne și am mâncat. Voi face oare din ce a rămas o asemenea urâciune? Să mă închin eu la o bucată de lemn?“20El se hrănește cu cenușă și o inimă înșelătoare îl conduce greșit. Nu se poate elibera singur, nu poate spune: „Ceea ce țin în mână nu este oare o minciună?“21„Ține minte aceste lucruri, Iacov, căci tu ești robul Meu, Israel! Eu te‑am întocmit; ești robul Meu. O, Israel, nu te voi uita!22Ți‑am șters fărădelegile cum s‑ar duce un nor, și păcatele cum dispare ceața. Întoarce‑te la Mine, căci Eu te‑am răscumpărat!“23Strigați de bucurie, ceruri, căci DOMNUL a lucrat! Strigați, voi, cele mai de jos locuri ale pământului! Izbucniți în strigăte de bucurie, munților! Și tu, pădure, cu orice copac al tău! Căci DOMNUL l‑a răscumpărat pe Iacov, Și‑a arătat slava prin Israel.
Ierusalimul, locuit din nou
24Așa vorbește DOMNUL, Răscumpărătorul tău, Cel Care te‑a întocmit în pântec: „Eu sunt DOMNUL, Cel Care am făcut toate lucrurile, Cel Care, singur, a desfășurat cerurile, Cel Care, singur, a întins pământul;25Cel Care dovedește drept false semnele celor ce vorbesc flecării, îi arată drept nebuni pe cei care practică divinația, îi face pe înțelepți să dea înapoi și le dovedește cunoștința ca fiind prostie;26Cel Care întărește cuvântul robului Său și împlinește prevestirea mesagerilor Săi; Cel Care zice despre Ierusalim: «Va fi locuit!» și despre cetățile din Iuda: «Vor fi rezidite! Eu le voi reclădi din ruine!»;27Cel Care spune adâncului mării: «Fii uscat! Îți voi usca izvoarele!»;28Cel Care spune despre Cirus: «El este păstorul Meu; el va împlini tot ce doresc Eu. El va zice despre Ierusalim: ‘Să fie rezidit!’, și despre Templu: ‘Să‑i fie pusă temelia!’»