Jesaja 14 | Neue evangelistische Übersetzung

Neue evangelistische Übersetzung

Das Spottlied auf den König von Babel

1 Denn Jahwe wird sich über die Nachkommen Jakobs erbarmen. Er wird Israel noch einmal erwählen und in sein Land zurückbringen. Fremde werden sich ihnen dabei anschließen und dann zum Volk Israel gehören. 2 Andere Völker werden sie in ihre Heimat zurückbringen. Und dort, im Land Jahwes, werden die Israeliten sie zu Sklaven und Sklavinnen machen. Sie werden die gefangen nehmen, die einst sie in die Gefangenschaft führten, und ihre ehemaligen Unterdrücker unterdrücken. 3 Und wenn Jahwe dir dann Ruhe gewährt von aller Qual und Unruhe und dem harten Sklavendienst, 4 wirst du ein Spottlied auf den König von Babel singen: „Ach, der Unterdrücker nahm ein Ende! / Mit seiner Schreckensherrschaft ist es aus! 5 Zersplittern ließ Jahwe den Knüppel der Bösen, / zerbrach den Stock der Tyrannen, 6 der die Völker schlug in blinder Wut / und ihnen grausame Schläge versetzte, / der sie in wildem Zorn unterdrückte / und sie hetzte ohne Erbarmen. 7 Nun ruht und rastet die ganze Erde. / Jubel bricht aus! 8 Selbst die Zypressen freuen sich mit, / auch die Zedern auf dem Libanon: / 'Seit du gefallen bist und unten liegst, / kommt kein Fäller mehr zu uns herauf.' 9 Die ganze Totenwelt ist aufgeregt / und bereit, dich zu empfangen. / Für dich wurden Totengeister aufgestört, / die Mächtigen aus einer früheren Welt. / Man schreckt die Könige der Völker auf, / alle springen von ihren Thronen. 10 Der Chor der Schatten ruft dir zu: / 'Nun bist du genauso wie wir, / schwach und ohne Macht.' 11 Ins Totenreich gestürzt ist deine Pracht / und deine rauschende Harfenmusik. / Maden bekommst du als Bett / und mit Würmern deckst du dich zu. 12 Ach wie bist du vom Himmel gefallen, funkelnder Morgenstern,^[1] / zu Boden geschmettert, Eroberer der Welt! 13 Du, du hattest in deinem Herzen gedacht: / 'Ich will zum Himmel hochsteigen! / Höher als die göttlichen Sterne stelle ich meinen Thron! / Im äußersten Norden setze ich mich hin, / dort auf den Versammlungsberg!^[2] 14 Über die Wolken will ich hinauf, / dem Allerhöchsten gleichgestellt sein!' 15 Doch ins Reich der Grüfte musst du hinab, / wirst auf den Grund der Totenwelt gestürzt. 16 Wer dich einst gesehen hat, / betrachtet dich nun, / schaut dich nachdenklich an: 'Ist das der Mann, der die Erde zittern ließ, / der Königreiche aus den Angeln hob?' 17 Er machte Städte dem Erdboden gleich / und verwüstete die ganze Welt. / Wen er gefangen nahm, der kehrte nie zurück. 18 Alle Herrscher setzt man prächtig bei, / in Ehren ruhen sie in ihrer Gruft. 19 Doch du liegst ohne Grab auf freiem Feld, / hingeworfen wie ein dürrer Zweig, / zertrampelt wie ein totes Tier, / mit Leichen von Erschlagenen bedeckt. 20 Dich bettet man nicht in die steinerne Gruft, / mit denen dort wirst du niemals vereint. / Denn dein Land hast du zerstört, / hingemordet dein eigenes Volk. / Dein Verbrechergeschlecht soll in Ewigkeit vergessen sein! 21 Bringt seine Söhne her und schlachtet sie ab! / Denn auf ihren Vätern lastete Schuld. / Nie wieder dürfen sie an die Macht, / nie sei die Welt in ihrem Besitz / und der Erdkreis mit ihren Städten gefüllt.“

Die völlige Vernichtung Babylons

22 „Ich werde mich gegen sie stellen!“, / sagt Jahwe, der allmächtige Gott. / „Mit Kind und Kindeskind rotte ich Babylon aus, / mit Stumpf und Stiel! 23 Zum Besitz der Igel mache ich es, / und zu einem Sumpfgebiet. / Ich kehre es mit eisernem Besen aus“, / sagt Jahwe, der allmächtige Gott.

Gegen Assyrien

24 Jahwe, der allmächtige Gott, hat es geschworen: / „Wie ich es mir vornahm, so wird es geschehen, / es wird so kommen, wie ich es beschloss. 25 Assyriens Macht zerbreche ich in meinem Land, / auf meinen Bergen zertrete ich sie. / Dann weicht ihr Joch von meinem Volk, / von seinem Nacken fällt es ab.“ 26 Das ist Gottes Beschluss über die ganze Welt, / und das ist die Hand, die gegen alle Völker ausgestreckt ist. 27 Denn Jahwe, der allmächtige Gott, setzte es fest. / Wer kann ihn daran hindern? / Seine Hand ist drohend ausgestreckt. / Wer wendet sie wieder zurück?

Gegen die Philister

28 Im Todesjahr von König Ahas^[3] / kam dieses belastende Wort: 29 „Freue dich nicht zu früh, Philisterland! / Zwar ist der Stock zerbrochen, der dich schlug, / doch aus der toten Schlange fährt eine Natter heraus, / und aus der Natter kommt ein fliegender Drache. 30 Auf meiner Wiese weiden die Schwachen, / dort leben die Armen in Sicherheit. / Doch deine Wurzel wird durch Hunger zerstört, / und der Drache bringt den Rest von dir um. 31 Heult auf, ihr Tore! / Schrei um Hilfe, du Stadt! / Verzage, ganz Philisterland! / Eine Rauchwolke kommt von Norden heran. / Es ist ein gewaltiges, geschlossenes Heer. 32 Was für eine Antwort gibt man den Boten dieser Nation? / Jahwe hat die Grundmauern Zions gelegt. / Dort finden die Armen seines Volkes sicheren Schutz!“

Noua Traducere Românească

von Biblica

1 Dar DOMNUL va avea milă de Iacov; îl va alege din nou pe Israel și îl va așeza în țara lui. Străinii li se vor alătura și se vor uni cu Casa lui Iacov. 2 Popoarele îi vor lua și îi vor aduce la locul lor, iar Casa lui Israel le va stăpâni în țara DOMNULUI ca pe niște robi și roabe. Îi vor captura pe cei ce‑i luaseră captivi și vor domni peste asupritorii lor. 3 În ziua în care DOMNUL îți va da odihnă după durerea, necazul și truda grea la care ai fost supus, 4 vei rosti discursul acesta cu privire la împăratul Babilonului și vei zice: „Cum a încetat asupritorul! Cum a încetat urletul lui! 5 DOMNUL a frânt toiagul celor răi, sceptrul stăpânitorilor, 6 pe cel ce lovea popoarele cu furie, cu lovituri fără oprire, pe cel ce conducea neamurile cu mânie, cu o persecuție fără cruțare. 7 Întreg pământul se bucură de odihnă și pace și toți oamenii izbucnesc în cântări de bucurie. 8 Până și chiparoșii, și cedrii din Liban se bucură de tine, zicând: «De când te‑ai întins să dormi, nimeni nu s‑a ridicat să ne mai taie!» 9 Locuința Morților de jos este stârnită să te întâmpine la sosire. Pentru tine ea trezește umbrele, pe toți conducătorii pământului; îi ridică de pe tronurile lor pe toți împărații neamurilor. 10 Toți vor vorbi și‑ți vor spune: «Acum ai ajuns și tu la fel de slab ca și noi; ai devenit ca noi!» 11 Splendoarea ta este coborâtă în Locuința Morților, împreună cu sunetul harfelor tale. Larvele îți sunt așternut, iar viermii îți sunt învelitoare. 12 Cum ai căzut din ceruri, tu, cel strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, asupritorul neamurilor! 13 Tu ai zis în inima ta: «Mă voi înălța la ceruri; îmi voi ridica tronul mai presus de stelele lui Dumnezeu! Voi ședea pe muntele adunării, în părțile îndepărtate ale nordului! 14 Mă voi înălța deasupra norilor, și mă voi face asemenea Celui Preaînalt!» 15 Dar ai fost coborât în Locuința Morților, în adâncimile gropii. 16 Cei ce te văd, te privesc cu luare-aminte: «Acesta să fie omul care a făcut pământul să tremure, care a zguduit împărățiile, 17 care a făcut lumea să se asemene cu un pustiu, care i‑a dărâmat cetățile și n‑a lăsat pe prizonieri să se întoarcă acasă?» 18 Toți împărații neamurilor, toți se odihnesc în cinste, fiecare în mormântul său, 19 dar tu ești aruncat afară din mormântul tău, ca un vlăstar disprețuit, acoperit cu cei uciși, cu cei străpunși de sabie, cu cei coborâți în adâncimile gropii; ești ca un cadavru călcat în picioare. 20 Tu nu ești unit cu ei în mormânt, pentru că ți‑ai distrus țara și ți‑ai ucis poporul. Nu se va mai aminti vreodată de sămânța^[1] răufăcătorilor! 21 Pregătiți măcelul fiilor săi, din cauza nelegiuirii părinților lor! Să nu se mai ridice să ia în stăpânire țara și să umple lumea cu cetăți.“ 22 „Mă voi ridica împotriva lor, zice DOMNUL Oștirilor. Voi șterge numele și rămășița Babilonului, pe urmașii și descendenții lui, zice DOMNUL. 23 Îl voi preface într‑un adăpost pentru bufnițe și în niște ape mlăștinoase și îl voi mătura cu mătura nimicirii,“ zice DOMNUL Oștirilor.

Profeție împotriva Asiriei

24 DOMNUL Oștirilor a jurat, zicând: „Ceea ce am gândit, așa va fi! Ceea ce am plănuit, așa se va întâmpla! 25 Îl voi zdrobi pe asirian în țara Mea și pe munții Mei îl voi călca în picioare. Jugul lui va fi luat de peste ei și povara lui va fi luată de pe umărul lor.“ 26 Acesta este planul făcut pentru întreg pământul; aceasta este mâna întinsă peste toate neamurile. 27 Căci DOMNUL Oștirilor a plănuit! Cine va strica planul? Mâna Lui este întinsă! Cine o va întoarce?

Profeție împotriva filistenilor

28 În anul morții regelui Ahaz s‑a spus această rostire: 29 „Nu vă bucurați, voi toți, filistenilor, pentru că s‑a frânt toiagul care vă lovea! Căci o viperă va ieși din rădăcina șarpelui și un șarpe zburător va fi rodul ei. 30 În timp ce întâiul născut al săracului va găsi pășune, iar cel nevoiaș se va culca în siguranță, îți voi ucide rădăcina prin foame; da, de foame îți va muri rămășița! 31 Gemi, poartă! Plângi, cetate! Înmuiați‑vă, filistenilor, cu toții! Căci un nor de fum vine din nord, și rândurile oștirii sunt strânse. 32 Ce li se va răspunde trimișilor acelui neam? «DOMNUL a întemeiat Sionul, iar cei săraci din poporul Său se vor adăposti în el.»“