1Jahwe ließ mich zwei Feigenkörbe sehen, die vor seinem Tempel standen. Das geschah, nachdem König Nebukadnezzar von Babylon den König Jechonja Ben-Jojakim von Juda samt den hohen Beamten Judas, den Bau- und den Metallhandwerkern als Gefangene von Jerusalem nach Babylonien verschleppt hatte.[1]2Die Feigen in dem einen Korb waren sehr gut, wie Frühfeigen. Die in dem anderen Korb waren so schlecht, dass man sie nicht mehr essen konnte.3Jahwe fragte mich: „Was siehst du, Jeremia?“ Ich antwortete: „Feigen. Die guten sind sehr gut und die schlechten so schlecht, dass man sie nicht mehr essen kann.“4Da kam das Wort Jahwes zu mir:5„So spricht Jahwe, der Gott Israels: 'Die aus Juda Verbannten, die ich von hier ins Land der Chaldäer vertrieben habe, sehe ich wie diese guten Feigen an.6Ich werde mich ihnen wieder zuwenden und bringe sie in dieses Land zurück, wo ich sie dann aufbaue und nicht abbreche, sie einpflanze und nicht ausreiße.7Ich gebe ihnen das Verständnis, mich zu erkennen, zu begreifen, dass ich Jahwe bin. Dann werden sie mein Volk sein und ich ihr Gott, denn sie werden mit ganzem Herzen zu mir umkehren.8Aber König Zidkija von Juda und seine hohen Beamten und den Rest der Jerusalemer – ob sie nun im Land geblieben sind oder sich in Ägypten niedergelassen[2] haben – sehe ich als die schlechten Feigen an, die ungenießbar geworden sind.9Ich mache sie zum abschreckenden Beispiel des Bösen für alle Königreiche der Erde, wohin ich sie auch vertreibe. Dort werden sie mit Hohn und Spott überschüttet werden und ein Sprichwort sein.10Ich lasse das Schwert, den Hunger und die Pest über sie kommen, bis sie aus dem Land verschwunden sind, das ich ihnen und ihren Vorfahren gegeben habe.'“
1După ce Nebucadnețar, împăratul Babilonului, i‑a dus în captivitate din Ierusalim în Babilon, pe Iehoiachin, fiul lui Iehoiachim, regele lui Iuda, pe conducătorii lui Iuda, pe tâmplari și pe fierari, DOMNUL mi‑a arătat două coșuri cu smochine, așezate înaintea Templului DOMNULUI.2Unul din coșuri avea smochine foarte bune, ca smochinele timpurii, iar celălalt coș avea smochine foarte rele, atât de rele încât nu puteau fi mâncate.3DOMNUL m‑a întrebat: – Ce vezi, Ieremia? Eu am răspuns: – Niște smochine. Cele ce arată bine sunt foarte bune, dar cele ce arată rău sunt atât de rele încât nu pot fi mâncate.4Cuvântul DOMNULUI mi‑a vorbit, zicând:5– Așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul lui Israel: „Asemănător acestor smochine bune, așa voi privi Eu cu bunăvoință la exilații lui Iuda pe care i‑am alungat din locul acesta în țara caldeenilor.6Ochii Mei vor veghea asupra lor ca să le fac bine, și‑i voi aduce înapoi în țara aceasta. Îi voi clădi și nu‑i voi mai dărâma; îi voi planta și nu‑i voi mai smulge.7Le voi da o inimă ca să Mă cunoască, pentru că Eu sunt DOMNUL. Ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor, căci se vor întoarce la Mine din toată inima lor.8Dar pe Zedechia, regele lui Iuda, pe conducătorii lui, pe rămășița Ierusalimului, pe cei care au mai rămas în țară și pe cei care locuiesc în țara Egiptului îi voi face ca smochinele cele rele, care, de rele ce sunt, nu se pot mânca, zice DOMNUL.9Îi voi face o pricină de groază, o nenorocire pentru toate regatele pământului, o rușine, o pildă, o batjocură și un blestem în toate locurile în care îi voi izgoni.10Voi trimite printre ei sabia, foametea și molima până vor pieri din țara pe care le‑am dat‑o lor și părinților lor.“