1Jahwe sagte zu mir: „Geh hinunter in den Palast des Königs von Juda und rufe diese Botschaft aus:2Höre, was Jahwe dir zu sagen hat, König von Juda, der auf dem Thron Davids sitzt. Höre es mitsamt deinen Dienern und dem Volk, das durch diese Tore kommt!3So spricht Jahwe: Sorgt für Recht und Gerechtigkeit, befreit die Beraubten aus der Gewalt ihrer Unterdrücker! Bedrängt weder Fremde noch Waisen und Witwen, und misshandelt sie nicht! Vergießt hier kein unschuldiges Blut!4Nur wenn ihr euch wirklich daran haltet, werden auch weiterhin Könige durch diese Tore einziehen, Könige, die auf dem Thron Davids sitzen; mit Pferd und Wagen werden sie fahren, sie und ihre Diener und das Volk.5Wenn ihr aber nicht auf diese Worte hört, dann schwöre ich bei mir selbst: Dieser Palast wird zu einem Trümmerhaufen werden!'“6Denn so spricht Jahwe über den Palast der Könige von Juda: „Du warst schön wie Gilead und wie der Gipfel des Libanon. Trotzdem mache ich eine Wüste aus dir, einen unbewohnten Ort.7Ich schicke dir eine Abrisskolonne mit ihren Werkzeugen. Die werden deine herrlichen Zedernstämme herausbrechen und ins Feuer werfen.8Menschen aus vielen Ländern werden dann hier vorüberziehen und sich fragen: 'Warum hat Jahwe dieser großen Stadt das angetan?'9Dann wird man ihnen antworten: 'Weil sie den Bund mit Jahwe, ihrem Gott, gebrochen haben. Sie haben sich vor anderen Göttern niedergeworfen und sie verehrt.'“
Trauer um Schallum
10Weint nicht um den Toten,[1] trauert nicht um ihn. Weint vielmehr über den, der fortziehen muss,[2] denn er wird seine Heimat nie wiedersehen.11Denn so spricht Jahwe über Schallum Ben-Joschija, den König von Juda, der seinem Vater auf dem Thron folgte und die Stadt verlassen musste: „Er wird niemals wieder hierher zurückkehren!12Er wird dort sterben, wohin man ihn verschleppt hat. Dieses Land wird er nie wiedersehen!“
Gegen König Jojakim
13Wehe dem, der seinen Palast mit unrechten Mitteln erbaut, / der ihn aufstockt mit Unrecht, / der die Leute umsonst arbeiten lässt, / sie nicht entlohnt,14der sagt: „Ich baue mir einen Riesenpalast / mit geräumigen Zimmern im Obergeschoss!“ / Er setzt ihm hohe Fenster ein, / täfelt ihn mit Zedernholz / und streicht ihn mit roter Farbe an.15Bist du dadurch König, dass du wetteifern kannst mit Prachtbauten aus Zedernholz? Hat dein Vater nicht auch gut gegessen und getrunken und trotzdem für Recht und Gerechtigkeit gesorgt? Ging es ihm damals nicht gut?16Den Unterdrückten und Armen verhalf er zum Recht. Deshalb stand es gut! „Sieht man nicht gerade daran, ob jemand mich kennt?“, spricht Jahwe.17Aber du hast nichts anderes im Sinn als deinen eigenen Vorteil. Dafür vergießt du das Blut unschuldiger Menschen, wendest Erpressung an und gebrauchst Gewalt.18Darum spricht Jahwe über König Jojakim Ben-Joschija von Juda: „Für ihn wird es keine Totenklage geben: 'Ach, Bruder, ach, Schwester!' Niemand wird um ihn klagen: 'Ach, unser König, ach, seine Majestät!'19Man wird ihn wie einen toten Esel verscharren; man schleift ihn fort und wirft ihn weit draußen vor den Toren Jerusalems hin.“[3]20„Ersteig den Libanon und schreie! / Lass deine Stimme auf dem Baschan erschallen / und rufe vom Gebirge Abarim[4] herab, / dass all deine Liebhaber zerschmettert sind.21Als es dir noch gut ging, sprach ich dich an. / Aber du sagtest: 'Lass mich in Ruhe!' / Das war schon immer deine Art, / nie hörtest du auf mich!22Der Wind wird deine Hirten weiden, / und deine Liebhaber werden verbannt. / Schmach und Schande wirst du ernten / wegen all deiner Bosheit.23Noch thronst du wie auf dem Libanon, / wohnst in Palästen aus Zedern. / Wie erbärmlich wirst du sein, / wenn die Schmerzen über dich kommen / wie die Wehen über die Frau!“
Gegen König Jojachin
24„So wahr ich lebe“, spricht Jahwe, „selbst wenn du ein Siegelring an meiner rechten Hand wärst, Konja[5] Ben-Jojakim, König von Juda, würde ich dich doch von dort wegreißen. (2Kön 24,6)25Ich werde dich deinen Todfeinden ausliefern, vor denen du Angst hast, und zwar den Chaldäern und ihrem König Nebukadnezzar von Babylon.26Dich und deine Mutter werde ich in ein fremdes Land schleudern, aus dem keiner von euch beiden stammt. Dort werdet ihr sterben.27Eure Heimat werdet ihr nie wiedersehen, so sehr ihr euch auch danach sehnt.“28Ist dieser Konja denn ein zerbrochener Krug, ein Ding, das keinem gefällt? Warum werden er und seine Kinder in ein Land fortgeschleudert, das keiner von ihnen kennt?29O Land, Land, Land! Höre das Wort Jahwes!30So spricht Jahwe: „Halte diesen Mann als kinderlos in der Chronik fest, als einen, der sein Leben lang nur Misserfolg hat. Denn keinem seiner Nachkommen wird es gelingen, auf dem Thron Davids zu sitzen und Juda zu regieren.“
1Așa vorbește DOMNUL: „Coboară‑te la palatul regelui lui Iuda și vestește acolo cuvintele acestea:2«Ascultă Cuvântul DOMNULUI, rege al lui Iuda, care stai pe tronul lui David, tu, slujitorii tăi și poporul care intră pe aceste porți.3Așa vorbește DOMNUL: ‘Faceți dreptate și judecată! Eliberați‑l din mâna asupritorului pe cel ce a fost jefuit! Nu nedreptățiți pe străin, pe orfan sau pe văduvă! Nu vărsați sânge nevinovat în locul acesta!4Căci dacă veți împlini poruncile acestea, atunci pe porțile acestui palat vor intra regi care stau pe tronul lui David, suiți în care și călare pe cai, atât ei, cât și slujitorii și poporul lor.5Dar dacă nu veți asculta de poruncile acestea, jur pe Mine Însumi, zice DOMNUL, că acest palat va ajunge o ruină.’»“6Căci așa vorbește DOMNUL cu privire la palatul regelui lui Iuda: „Deși ești pentru Mine ca Ghiladul, ca piscul Libanului, te voi face asemenea unui pustiu, asemenea unei cetăți fără locuitori!7Voi pune deoparte[1] împotriva ta niște distrugători, fiecare cu armele lui. Ei îți vor tăia cei mai frumoși cedri și‑i vor arunca în foc.8Multe neamuri vor trece pe lângă cetatea aceasta și se vor întreba unul pe altul: «De ce a făcut DOMNUL astfel acestei mari cetăți?»9Și li se va răspunde: «Pentru că a părăsit legământul cu DOMNUL, Dumnezeul său, s‑a închinat altor dumnezei și le‑a slujit.»10Nu‑l plângeți pe cel mort și nu‑l jeliți, ci plângeți‑l mai degrabă pe cel ce merge în captivitate, care nu se va mai întoarce și nu‑și va mai vedea țara de naștere.“
Mesaj către Iehoahaz
11Căci așa vorbește DOMNUL despre Șalum[2], fiul lui Iosia, regele lui Iuda, care a domnit în locul tatălui său Iosia și care a plecat din locul acesta: „Nu se va mai întoarce niciodată,12ci va muri în locul în care l‑au dus în captivitate și nu va mai vedea țara aceasta.13Vai de cel care‑și zidește palatul cu nedreptate și odăile de sus cu injustiție, care‑și pune semenul să lucreze degeaba, fără să‑i dea plata.14El își zice: «Îmi voi zidi un palat mare, care să aibă odăile de sus spațioase!» Și astfel el îi face ferestre largi, îl plachează cu cedru și îl vopsește în purpuriu.15Te face să fii rege faptul că aduni fără încetare cedru? Oare tatăl tău nu mânca și nu bea și el? Și totuși el făcea judecată și dreptate, astfel încât toate îi mergeau bine.16El a judecat cauza săracului și a celui nevoiaș și toate îi mergeau bine. Oare nu tocmai lucrul acesta înseamnă a Mă cunoaște? zice DOMNUL.17Dar tu nu ai ochi și inimă decât pentru câștigul nedrept, pentru a vărsa sânge nevinovat, pentru a asupri și a tâlhări.“
Mesaj către Iehoiachim
18De aceea, așa vorbește DOMNUL despre Iehoiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda: „Nu‑l vor jeli, zicând: «Vai, fratele meu! Vai, sora mea!» Nu‑l vor jeli, zicând: «Vai, stăpâne! Vai, Maiestate!»,19ci va fi înmormântat ca un măgar: va fi târât afară și aruncat dincolo de porțile Ierusalimului.20Suie‑te pe Liban și strigă! Înalță‑ți glasul în Bașan, strigă de pe Abarim, căci toți iubiții[3] tăi sunt zdrobiți.21Ți‑am vorbit când îți mergea bine, dar tu ai zis: «Nu voi asculta!» Aceasta a fost calea ta încă din tinerețe, căci nu ai ascultat de glasul Meu!22Vântul îi va împrăștia pe toți păstorii tăi, iar iubiții tăi vor merge în captivitate. Atunci vei fi dat de rușine și umilit din cauza întregii tale răutăți.23Tu, care locuiești în Liban[4], care îți ai cuibul între cedri, o, cum vei mai suspina când te vor ajunge durerile, dureri ca ale unei femei în chinurile nașterii! (1Kön 7,2)
Mesaj către Iehoiachin
24Viu sunt Eu, zice DOMNUL, căci, chiar dacă tu, Iehoiachin, fiul lui Iehoiachim, regele lui Iuda, ai fi un inel cu sigiliu în mâna Mea cea dreaptă, și de acolo te‑aș scoate!25Te voi da în mâinile celor ce caută să‑ți ia viața, în mâinile celor de care ți‑e frică, în mâinile lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, și în mâinile caldeenilor.26Te voi arunca împreună cu mama ta, care te‑a născut, într‑o altă țară, unde nu v‑ați născut, și acolo veți muri.27Nu vă veți mai întoarce în țara în care doriți să vă întoarceți.“28Este oare acest om, Iehoiachin, un vas disprețuit și sfărâmat, pe care nu‑l mai dorește nimeni? De ce sunt aruncați oare, el și sămânța[5] lui, într‑o țară pe care n‑o cunosc?29O, țară, țară, țară, ascultă Cuvântul DOMNULUI!30Așa vorbește DOMNUL: „Înscrieți‑l în sul pe omul acesta ca pe unul lipsit de copii, un om care nu va prospera de‑a lungul zilelor lui, căci niciun bărbat din sămânța lui nu va mai reuși să șadă pe tronul lui David sau să stăpânească în Iuda.