1Wieder rief David die besten Männer Israels zusammen, es waren 30.000[1].2Dann zog er mit allen, die bei ihm waren, nach Baala[2] in Juda, um von dort die Lade Gottes nach Jerusalem zu holen, die Lade, die dem Namen Jahwes geweiht ist, dem Namen des Allmächtigen, der über den Cherubim[3] thront. (2Mo 25,18)3Sie stellten die Lade Gottes auf einen neuen unbenutzten Wagen und fuhren sie so aus Abinadabs Haus, das auf einem Hügel stand, weg. Abinadabs Söhne Usa und Achjo führten den Wagen.4Usa ging neben der Lade Gottes, während Achjo vor ihr her ging.5David und die Männer Israels tanzten vor Jahwe zu Schlaghölzern, Zithern und Harfen, Tamburin, Rasseln und Zimbeln.6Als sie zur Tenne Nachon[4] kamen, drohten die Rinder den Wagen umzuwerfen. Da griff Usa nach der Lade Gottes und hielt sie fest. (1Chr 13,9)7Sofort flammte Jahwes Zorn gegen Usa auf. Gott schlug ihn wegen seiner Respektlosigkeit, sodass er dort neben der Lade Gottes starb.8Aber auch David überwallte es heiß, weil Jahwe Usa so aus dem Leben gerissen hatte. Darum nannte er den Platz Perez-Usa, Usas Riss, und so heißt er bis heute.[5]9David bekam an diesem Tag Angst vor Jahwe und sagte: „Wie kann die Lade Jahwes überhaupt zu mir kommen?“10Er gab den Plan auf, die Lade Jahwes zu sich in die Davidsstadt zu bringen, und führte sie stattdessen in das Haus Obed-Edoms, der aus Gat stammte.11Dort blieb die Lade Jahwes drei Monate stehen. Da segnete Jahwe Obed-Edom und sein ganzes Haus.12König David wurde das berichtet. Man sagte ihm: „Weil die Lade Gottes bei Obed-Edom ist, hat Jahwe sein Haus und alles, was er besitzt, gesegnet.“ Da ging David hin und überführte die Lade Gottes mit großer Freude aus dem Haus Obed-Edoms in die Davidsstadt.13Als die Träger der Lade Jahwes sechs Schritte gegangen waren, opferte David einen Stier und ein Mastkalb.14David tanzte mit ganzer Hingabe vor Jahwe her. Dabei war er mit einem leinenen Priesterschurz bekleidet.15So brachten David und die Israeliten die Lade Jahwes mit Jubelgeschrei und Hörnerschall hinauf.16Als die Lade Jahwes in die Stadt getragen wurde, schaute Michal, die Tochter Sauls, aus dem Fenster. Und als sie sah, wie König David vor Jahwe hüpfte und tanzte, verachtete sie ihn innerlich.17Man brachte die Lade in das Zelt, das David für sie errichtet hatte, und stellte sie dort an ihren Platz. David brachte Jahwe Brandopfer und ließ Tiere vor Jahwe zum Dankopfer schlachten.18Nach dem Opfermahl segnete er das Volk im Namen Jahwes, des Allmächtigen.19Dann ließ er an die ganze große Menge der Israeliten, die Männer und Frauen, je einen Brotfladen, eine Portion Dattelkuchen und eine Portion Rosinenkuchen verteilen. So machten sich die Leute auf den Heimweg.20Als David heimkam, um seinem Haus den Segensgruß zu bringen, kam ihm Michal, die Tochter Sauls, entgegen und spottete: „Wie würdevoll hat sich der König von Israel heute benommen, als er sich vor den Frauen seiner Diener schamlos entblößte, wie es sonst nur das niedrigste Gesindel tut!“21Doch David erwiderte ihr: „Vor Jahwe, der mich deinem Vater und allen seinen Nachkommen vorgezogen hat, der mich zum Fürsten über sein Volk Israel gemacht hat, ja, vor ihm will ich tanzen!22Und ich will mich noch geringer als diesmal machen und auch vor mir selbst niedrig erscheinen. Aber bei den Frauen, von denen du sprichst, werde ich zu Ehren kommen.“23Michal, die Tochter Sauls, blieb ihr Leben lang kinderlos.
1David i‑a strâns din nou pe toți aleșii din Israel, în număr de treizeci de mii. (1Chr 13,1; 1Chr 15,25)2David s‑a ridicat și a plecat împreună cu tot poporul care era cu el, ca să aducă din Baala-Iuda[1] Chivotul lui Dumnezeu, înaintea căruia este chemat Numele, Numele DOMNULUI Oștirilor, Cel Care șade deasupra heruvimilor.3Au așezat Chivotul lui Dumnezeu într‑un car nou și l‑au luat din casa lui Abinadab, de pe deal. Uza și Ahio, fiii[2] lui Abinadab, conduceau carul cel nou.4Astfel, ei au luat carul cu Chivotul lui Dumnezeu din casa lui Abinadab, de pe deal. Ahio mergea în fața Chivotului.5David și toată Casa lui Israel sărbătoreau înaintea DOMNULUI cu tot felul de instrumente din lemn de chiparos, cu lire, cu harfe, cu tamburine, cu sistre și cu talgere.6Când au ajuns la aria lui Nahon, Uza și‑a întins mâna să apuce Chivotul[3] lui Dumnezeu deoarece era să‑l răstoarne boii. (2Mo 25,12; 4Mo 4,15)7Atunci mânia DOMNULUI s‑a aprins împotriva lui Uza și Dumnezeu l‑a lovit acolo pentru neglijența[4] lui. Uza a murit acolo, lângă Chivotul lui Dumnezeu. (1Chr 13,10)8David s‑a mâniat pentru că DOMNUL izbucnise împotriva lui Uza, și a numit acel loc Pereț‑Uza[5], nume care i‑a rămas până în ziua aceasta.9David s‑a temut de DOMNUL în acea zi și a zis: „Cum să vină Chivotul DOMNULUI la mine?“10Și David n‑a vrut să mai aducă Chivotul DOMNULUI în Cetatea lui David, ci l‑a dus în casa lui Obed-Edom, ghititul.11Chivotul DOMNULUI a rămas în casa lui Obed-Edom, ghititul, timp de trei luni, iar DOMNUL l‑a binecuvântat pe Obed-Edom împreună cu întreaga lui familie.12L‑au înștiințat pe regele David, zicând: „DOMNUL a binecuvântat familia lui Obed-Edom și tot ceea ce are, datorită Chivotului lui Dumnezeu“. Atunci David s‑a dus și a adus Chivotul lui Dumnezeu din casa lui Obed-Edom în Cetatea lui David, în mijlocul bucuriei.13După fiecare șase pași pe care‑i făceau cei care purtau Chivotul DOMNULUI, David jertfea un bou și un vițel îngrășat.14David dansa cu toată puterea înaintea DOMNULUI, încins cu un efod de in.15David împreună cu toată Casa lui Israel aduceau Chivotul DOMNULUI în mijlocul strigătelor și al sunetului de trâmbiță[6]. (2Sam 2,28)
Mihal îl mustră pe David
16În timp ce Chivotul DOMNULUI intra în Cetatea lui David, Mihal, fiica lui Saul, se uita pe fereastră. Când l‑a văzut pe regele David, sărind și dansând înaintea DOMNULUI, l‑a disprețuit în inima ei.17Au adus Chivotul DOMNULUI și l‑au așezat la locul lui, în mijlocul cortului pe care i l‑a întins David. Apoi David a adus înaintea DOMNULUI arderi‑de‑tot și jertfe de pace[7].18După ce a terminat de adus arderile‑de‑tot și jertfele de pace, David a binecuvântat poporul în Numele DOMNULUI Oștirilor19și a împărțit la tot poporul, întregii adunări a lui Israel, fiecărui bărbat și fiecărei femei, câte o pâine, o turtă de curmale[8] și o turtă cu stafide. Apoi tot poporul a plecat, fiecare la casa lui.20Când David s‑a întors să‑și binecuvânteze familia, Mihal, fiica lui Saul, i‑a ieșit în întâmpinare și i‑a zis: – Cu câtă cinste s‑a purtat astăzi regele lui Israel, expunându‑se astăzi înaintea ochilor roabelor slujitorilor săi, așa cum s‑ar fi expus un om de nimic!21David i‑a răspuns lui Mihal: – Înaintea DOMNULUI, Care m‑a ales mai presus decât pe tatăl tău și mai presus decât toată familia lui și m‑a pus drept conducător peste poporul DOMNULUI, peste Israel, înaintea Lui am dansat.22Și vreau să fiu și mai de nimic decât de data aceasta și să fiu înjosit în ochii mei. Dar față de roabele despre care vorbeai, față de ele, să fiu onorat!23Mihal, fiica lui Saul, n‑a avut copii până în ziua morții ei.