1Wenn du einen Älteren ermahnen musst, dann fahre ihn nicht hart an, sondern rede mit ihm, als wäre er dein Vater. Jüngere ermahne wie Brüder,2ältere Frauen wie Mütter, jüngere wie Schwestern mit allem Anstand!
Umgang mit Witwen
3Kümmere dich darum, dass die Witwen, die auf sich allein gestellt sind, versorgt werden!4Wenn eine Witwe nämlich Kinder oder Enkel hat, dann sollen diese zuerst lernen, für sie zu sorgen. Denn darin zeigt sich ihre Ehrfurcht vor Gott und ihre Dankbarkeit für das, was sie von ihren älteren Angehörigen empfangen haben. Und so gefällt es Gott.5Die ‹Gemeinde soll nur für die› Witwen ‹sorgen›, die wirklich auf sich allein gestellt sind. Solche Witwen hoffen auf Gott. Tag und Nacht bitten sie ihn um Hilfe und verbringen überhaupt viel Zeit im Gebet.6Wenn eine Witwe jedoch ihrem Vergnügen nachgeht, ist sie schon bei lebendigem Leibe tot.7Wenn du ihnen das einschärfst, wird man ihnen nichts vorwerfen können.8Wenn aber jemand sich weigert, für seine Angehörigen zu sorgen – vor allem für die, die mit ihm unter einem Dach leben –, dann hat er seinen Glauben verleugnet und ist schlimmer als ein Ungläubiger.9Eine Frau darf erst dann in das Witwenverzeichnis aufgenommen werden, wenn sie mindestens 60 Jahre alt ist und ihrem Mann treu war.10Sie muss bekannt dafür sein, dass sie Gutes getan hat, dass sie zum Beispiel Kinder aufgezogen hat und gastfreundlich gewesen ist, dass sie Gläubigen die Füße gewaschen[1] und Menschen in Not geholfen hat. Sie muss sich in jeder Hinsicht bemüht haben, Gutes zu tun.11Nimm aber keine jüngeren Witwen ‹in das Verzeichnis› auf. Denn wenn ihre Leidenschaft groß wird, wollen sie Christus doch nicht mehr allein dienen, sondern wieder heiraten.12Dann ziehen sie sich den Vorwurf zu, ihrem ersten Versprechen untreu geworden zu sein.13Außerdem werden sie faul und gewöhnen sich daran, in den Häusern von anderen herumzusitzen. Dann werden sie geschwätzig, mischen sich in fremde Angelegenheiten ein und reden über Dinge, die sie nichts angehen.14Ich möchte deshalb, dass jüngere Witwen heiraten, Kinder bekommen und sich um ihren Haushalt kümmern. Dann werden sie auch einem Gegner des Evangeliums keinen Anlass zu übler Nachrede geben.15Denn einige haben sich tatsächlich schon abgewandt und sind dem Satan gefolgt.16Wenn also eine gläubige Frau Witwen in der Familie hat, soll sie für sie sorgen. Dadurch wird die Gemeinde nicht belastet und kann den alleinstehenden Witwen helfen.
Umgang mit Ältesten
17Älteste, die gute Vorsteher in der Gemeinde sind, haben nicht nur Anerkennung verdient, sondern auch den entsprechenden Lohn, besonders wenn sie im Predigt- und Lehrdienst arbeiten.18Denn die Schrift sagt: „Du sollst einem Ochsen beim Dreschen nicht das Maul zubinden!“[2] und: „Wer arbeitet, hat Anspruch auf Lohn.“[3]19Weise jede Anschuldigung gegen einen Ältesten zurück, es sei denn, sie wird durch zwei oder drei Zeugen bestätigt.20Doch wenn sich jemand wirklich etwas zuschulden kommen lässt, dann weise ihn vor allen zurecht, damit auch die anderen gewarnt sind.21Ich beschwöre dich vor Gott, vor Christus Jesus und den auserwählten Engeln: Befolge dies alles ohne Vorurteil und begünstige niemand.22Lege auch keinem vorschnell die Hände auf,[4] sonst machst du dich mitschuldig, wenn er sich versündigt. Bewahre dich rein.
Eigene Krankheit und fremde Sünde
23Trink übrigens nicht immer nur Wasser. Nimm aus Rücksicht auf deinen Magen und dein häufiges Kranksein auch ein wenig Wein zu dir.24Bei einigen Menschen liegen die Sünden schon jetzt offen zutage. Sie laufen dem Gericht Gottes gleichsam voraus. Bei anderen kommen sie erst dann ans Licht.25Ebenso sind auch die guten Taten schon jetzt für alle sichtbar. Und selbst wenn es einmal nicht so ist, können sie doch nicht verborgen bleiben.
Atitudinea față de anumite categorii de credincioși
1Să nu mustri cu asprime pe un bătrân, ci îndeamnă‑l ca pe un tată; pe cei tineri – ca pe niște frați;2pe femeile bătrâne – ca pe niște mame; pe cele tinere – ca pe niște surori, cu toată curăția.3Cinstește văduvele care sunt într-adevăr văduve!4Dar dacă o văduvă are copii sau nepoți, ei să învețe, mai întâi, să se poarte cu evlavie în familia lor și să‑și răsplătească părinții, pentru că acest lucru este plăcut înaintea lui Dumnezeu.5Cea care este într-adevăr văduvă și rămasă singură își pune speranța în Dumnezeu și stăruie, zi și noapte, în rugăciuni și mijlociri,6dar cea care trăiește pentru plăceri[1], chiar dacă trăiește, a murit. (1Tim 2,15)7Poruncește și aceste lucruri, pentru ca ei să fie fără reproș.8Dacă cineva nu are grijă de ai săi, mai ales de cei din familia sa, atunci a lepădat credința și este mai rău decât un necredincios.9O văduvă să fie înscrisă pe listă doar dacă are cel puțin șaizeci de ani, a fost soția unui singur bărbat[2] (1Tim 3,2)10și are o bună mărturie pentru faptele ei bune: dacă și‑a crescut bine copiii, dacă a fost ospitalieră, dacă a spălat picioarele sfinților, dacă i‑a ajutat pe cei aflați în necaz și dacă a stăruit în orice faptă bună.11Dar pe văduvele mai tinere[3] să nu le primești. Căci atunci când poftele lor le îndepărtează de Cristos, vor să se căsătorească12și își atrag astfel judecata pentru că au încălcat credința dintâi[4].13Totodată, se învață să fie leneșe, umblând din casă în casă, și nu numai că sunt leneșe, ci sunt și guralive și băgăcioase, vorbind ceea ce nu trebuie.14Prin urmare, vreau ca văduvele mai tinere să se căsătorească, să aibă copii, să aibă grijă de casă și să nu dea împotrivitorului niciun prilej de insultă.15Căci unele s‑au întors deja să‑l urmeze pe Satan[5]. (1Tim 1,20)16Dacă o femeie credincioasă are văduve în familie, să le ajute. Să nu fie împovărată biserica, pentru ca astfel să le poată ajuta pe cele ce sunt într-adevăr văduve.17Bătrânii[6] care conduc bine să fie considerați vrednici de o cinste sporită[7], mai ales cei ce se ostenesc cu predicarea[8] și învățarea.18Căci Scriptura spune: „Să nu legi gura boului când treieră“[9] și „Vrednic este lucrătorul de plata lui.“[10] (5Mo 25,4; Lk 10,7)19Să nu accepți nicio acuzație împotriva unui bătrân[11], decât dacă sunt doi sau trei martori.20Pe cei ce păcătuiesc, mustră‑i[12] înaintea tuturor, astfel încât și ceilalți să aibă frică.21Te rog fierbinte[13] înaintea lui Dumnezeu, a lui Cristos Isus și a îngerilor aleși, să păzești aceste învățături fără prejudecată și fără să faci nimic cu părtinire.22Să nu‑ți pui mâinile peste nimeni cu grabă, nici să nu fii părtaș la păcatele altora! Păstrează‑te curat!23Să nu bei doar apă, ci folosește și puțin vin, din cauza stomacului tău și a deselor tale îmbolnăviri.24Păcatele unor oameni sunt vizibile[14] și merg înainte la judecată, iar ale altora vin pe urmă.25Tot astfel, faptele bune sunt vizibile, iar cele ce nu sunt vizibile, nu pot rămâne ascunse.