von Karl-Heinz Vanheiden1Da kamen die Männer von Kirjat-Jearim und holten die Lade Jahwes zu sich hinauf. Sie brachten sie ins Haus Abinadabs, das auf einem Hügel stand. Seinen Sohn Eleasar weihten sie zum Wächter über die Lade Jahwes.
Samuel als Richter
2Nachdem die Bundeslade nach Kirjat-Jearim gekommen war, verging viel Zeit. Zwanzig Jahre wurden daraus. Als dann das ganze Volk Israel Jahwe seine Not klagte,3sagte Samuel zu ihnen: „Wenn ihr mit eurem ganzen Herzen zu Jahwe umkehren wollt, dann schafft die fremden Götter und Astarten[1] fort! Wendet euer Herz Jahwe zu und dient ihm allein. Dann wird er euch aus der Gewalt der Philister befreien.“4Da schafften die Israeliten die Baale[2] und Astarten fort und verehrten Jahwe allein.5Dann sagte Samuel: „Holt alle Männer Israels nach Mizpa[3] zusammen! Dort will ich Jahwe um Hilfe für euch bitten.“6Sie kamen alle, schöpften Wasser und gossen es vor Jahwe aus.[4] An diesem Tag fasteten sie auch und bekannten: „Wir haben uns an Jahwe versündigt.“ In Mizpa schlichtete Samuel auch die Streitfälle der Israeliten.7Die Philister erfuhren, dass die Männer Israels sich in Mizpa versammelt hatten. Da zogen die Fürsten der Philister los, um gegen Israel zu kämpfen. Als die Israeliten davon hörten, bekamen sie Angst.8Sie sagten zu Samuel: „Hör du nicht auf, für uns zu Jahwe, unserem Gott, zu schreien, dass er uns aus der Gewalt der Philister befreit!“9Samuel nahm ein Milchlamm und brachte es Jahwe als vollständiges Brandopfer dar. Dabei schrie er zu Jahwe um Hilfe für Israel. Jahwe hörte auf ihn.10Es geschah, während Samuel noch opferte und die Philister zum Kampf gegen Israel anrückten. Da ließ Jahwe es über den Philistern so schrecklich donnern, dass sie in Panik gerieten und sich schon von Israel besiegt sahen.11Die Männer Israels rückten aus und verfolgten sie von Mizpa bis unterhalb von Bet-Kar.[5]12‹Zur Erinnerung an dieses Geschehen› stellte Samuel einen Stein zwischen Mizpa und Schen[6] auf. „Bis hierher hat uns Jahwe geholfen“, sagte er und nannte ihn Eben-Eser, Stein der Hilfe.13Nachdem die Philister so gedemütigt worden waren, kamen sie nicht mehr in das Gebiet Israels. Solange Samuel lebte, stellte Jahwe sich gegen die Philister.14Alle Städte zwischen Ekron und Gat, die die Philister Israel abgenommen hatten, fielen wieder an Israel zurück, auch das ganze Gebiet, das dazu gehörte. Mit den Amoritern[7] lebte Israel ebenfalls in Frieden.15Sein Leben lang war Samuel der Richter Israels.16Einmal im Jahr besuchte er die Orte Bet-El,[8] Gilgal[9] und Mizpa, um den Israeliten dort Recht zu sprechen.17Die übrige Zeit richtete er Israel in seiner Heimatstadt Rama. Dort baute er auch einen Altar für Jahwe.
1.Samuel 7
Noua Traducere Românească
von Biblica1Oamenii din Chiriat-Iearim au venit și au luat Chivotul DOMNULUI, ducându‑l în casa lui Abinadab, pe deal, iar pe fiul său Elazar l‑au sfințit[1] ca să aibă grijă de Chivotul DOMNULUI.
Prima victorie a lui Israel sub conducerea lui Samuel
2Trecuse mult timp – douăzeci de ani – de când Chivotul se afla la Chiriat-Iearim, și întreaga Casă a lui Israel se tânguia după DOMNUL.3Atunci Samuel a vorbit întregii Case a lui Israel, zicând: – Dacă din toată inima voastră vă întoarceți la DOMNUL, atunci îndepărtați dumnezeii străini și AȘTORETELE[2] din mijlocul vostru, îndreptați‑vă inima spre DOMNUL și slujiți‑I numai Lui. Și El vă va elibera din mâna filistenilor.4Fiii lui Israel au îndepărtat BAALII[3] și AȘTORETELE și au slujit numai DOMNULUI.5Apoi Samuel a zis: – Adunați tot Israelul la Mițpa, și eu mă voi ruga DOMNULUI pentru voi.6S‑au adunat deci la Mițpa, au scos apă și au vărsat‑o înaintea DOMNULUI.[4] În ziua aceea au postit și au zis acolo: „Am păcătuit împotriva DOMNULUI.“ Samuel îi judeca[5] pe fiii lui Israel la Mițpa.7Filistenii au auzit că fiii lui Israel s‑au adunat la Mițpa. Atunci domnitorii filistenilor s‑au suit împotriva lui Israel. Când fiii lui Israel au auzit lucrul acesta, s‑au temut de filisteni8și i‑au zis lui Samuel: – Nu înceta să strigi pentru noi la DOMNUL, Dumnezeul nostru, ca să ne izbăvească din mâna filistenilor.9Samuel a luat un miel de lapte și l‑a adus întreg ca ardere‑de‑tot DOMNULUI. Apoi a strigat către DOMNUL pentru Israel, iar DOMNUL i‑a răspuns.10În timp ce Samuel aducea arderea‑de‑tot, filistenii se apropiau ca să se lupte cu Israel. DOMNUL însă a tunat în ziua aceea cu un vuiet puternic împotriva filistenilor, aducând panică între ei, încât au fost puși pe fugă dinaintea lui Israel.11Bărbații lui Israel au ieșit din Mițpa, i‑au urmărit pe filisteni și i‑au ucis până în apropiere de Bet‑Car.12Samuel a luat atunci o piatră și a așezat‑o între Mițpa și Șen. El i‑a pus numele Eben-Ezer[6], zicând: „Până aici DOMNUL ne‑a ajutat.“13Astfel, filistenii au fost supuși și n‑au mai invadat teritoriul Israelului, iar mâna DOMNULUI a fost împotriva filistenilor cât timp a trăit Samuel.14Cetățile pe care filistenii le‑au capturat de la Israel, cele de la Ekron și până la Gat, au fost luate înapoi. Israel și‑a eliberat teritoriile din mâna filistenilor. În același timp, a fost pace și între Israel și amoriți.15Samuel a continuat să judece Israelul în toate zilele vieții lui.16El mergea an de an, făcând înconjurul Betelului, al Ghilgalului și al Mițpei, și judeca Israelul în toate aceste locuri.17Apoi se întorcea la Rama – deoarece acolo era casa lui – judecând și acolo pe Israel. Tot acolo a construit un altar DOMNULUI.