1.Samuel 28 | Neue evangelistische Übersetzung

Neue evangelistische Übersetzung

1 Damals zogen die Philister wieder ihre Truppen zusammen, um gegen Israel zu kämpfen. Achisch sagte zu David: „Du bist dir doch im Klaren darüber, dass du mit deinen Männern auf unserer Seite in den Kampf ziehen musst.“ 2 „Natürlich“, antwortete David, „du wirst selbst sehen, was dein Diener leisten kann.“ – „Gut“, sagte Achisch, „ich mache dich zu meinem ständigen Leibwächter!“

Saul sucht Rat bei einem Toten

3 Samuel war gestorben und in seiner Heimatstadt Rama begraben worden. Ganz Israel hatte ihn betrauert. Die Totenbeschwörer und Wahrsager jedoch hatte Saul im ganzen Land beseitigt. 4 Als die Philister ihre Truppen gesammelt hatten, schlugen sie ihr Lager bei Schunem^[1] auf. Saul rief ganz Israel zusammen und ließ das Kriegslager auf den Bergen von Gilboa^[2] aufschlagen. 5 Als Saul das Heer der Philister sah, erschrak er und wurde ganz entmutigt. 6 Er fragte Jahwe, doch Jahwe gab ihm keine Antwort, weder durch Träume noch durchs Los noch durch einen Propheten. 7 Da befahl Saul seinen Dienern: „Sucht mir eine Totenbeschwörerin! Ich will zu ihr gehen und sie um Rat fragen!“ Seine Diener sagten: „In En-Dor^[3] lebt eine solche Frau.“ 8 Saul machte sein Gesicht unkenntlich, zog fremde Kleidung an und ging mit zwei Begleitern dorthin. Es war Nacht, als sie ankamen. „Ich möchte, dass du mir durch den Geist eines Toten meine Zukunft voraussagst“, sagte er zu ihr. „Lass den heraufkommen, den ich dir nennen werde!“ 9 Aber die Frau erwiderte: „Du weißt doch selbst, dass Saul die Totenbeschwörer und Wahrsager im ganzen Land beseitigt hat. Warum stellst du mir eine Falle? Willst du mich töten?“ 10 Aber Saul schwor bei Jahwe: „So wahr Jahwe lebt, in dieser Sache wird dich keine Strafe treffen!“ 11 „Wen soll ich dir denn heraufkommen lassen?“, fragte die Frau. Saul erwiderte: „Ruf Samuel!“ 12 Als die Frau dann Samuel sah, schrie sie auf und sagte zu Saul: „Warum hast du mich betrogen? Du bist ja Saul!“ 13 „Du hast nichts zu befürchten“, sagte der König zu ihr. „Sag mir, was du siehst!“ – „Ich sehe eine Art Gott aus der Erde heraufsteigen“, sagte sie. 14 „Wie sieht er aus?“, fragte er. „Es ist ein alter Mann“, sagte sie. „Er hat sich in einen Mantel gehüllt.“ Daran erkannte Saul, dass es Samuel war. Er fiel auf seine Knie und beugte sich mit dem Gesicht bis auf die Erde. 15 „Warum hast du meine Ruhe gestört und mich heraufkommen lassen?“, fragte Samuel. Saul erwiderte: „Ich bin in großer Angst! Die Philister kämpfen gegen mich, und Gott hat mich verlassen. Er antwortet mir nicht mehr, weder durch Propheten noch durch Träume. Da ließ ich dich rufen, damit du mich wissen lässt, was ich tun soll.“ 16 Samuel sagte: „Warum fragst du mich? Jahwe hat sich von dir abgewandt und ist dein Feind geworden. 17 Er führt jetzt das aus, was er durch mich angekündigt hat: Er reißt das Königtum aus deiner Hand und gibt es David, deinem Nächsten. 18 Weil du ihm nicht gehorcht hast, tut er dir das heute an. Du hast seinen glühenden Zorn an Amalek nicht vollstreckt. 19 Jahwe wird das ganze Heer Israels zusammen mit dir in die Hände der Philister geben. Morgen wirst du mit deinen Söhnen bei mir sein.“ 20 Da stürzte Saul in seiner ganzen Länge zu Boden. Die Worte Samuels hatten ihn zutiefst erschreckt. Es war auch keine Kraft mehr in ihm, weil er den ganzen Tag und die ganze Nacht nichts gegessen hatte. 21 Die Frau eilte zu ihm. Als sie sah, dass er ganz verstört war, sagte sie: „Deine Dienerin hat auf dich gehört. Ich habe mein Leben aufs Spiel gesetzt, als ich deine Bitte erfüllte. 22 Nun hör doch auch auf mich! Ich werde dir eine Kleinigkeit zu essen bringen. Iss, damit du wieder zu Kräften kommst und deines Weges gehen kannst!“ 23 Aber er weigerte sich und sagte: „Ich will nichts essen!“ Doch seine Diener und die Frau nötigten ihn, bis er auf sie hörte. Er stand auf und setzte sich aufs Bett. 24 Die Frau hatte ein gemästetes Kalb im Stall. Das schlachtete sie jetzt in aller Eile. Dann nahm sie Mehl, machte einen Teig und backte ungesäuertes Fladenbrot. 25 Das setzte sie Saul und seinen Dienern vor. Die aßen und gingen noch in derselben Nacht weg.

Noua Traducere Românească

von Biblica

1 În acele zile, filistenii și‑au adunat oștirile pentru război ca să lupte împotriva lui Israel. Achiș i‑a zis lui David: – Fii sigur că tu și oamenii tăi veți ieși cu mine în tabără. 2 David i‑a zis lui Achiș: – În felul acesta vei ști ceea ce poate face robul tău. Achiș i‑a zis lui David: – Tocmai de aceea te voi pune păzitorul capului meu în toate zilele.

Saul, la vrăjitoarea din En‑Dor

3 Samuel murise. Tot Israelul îl jelise și îl înmormântase în cetatea sa, în Rama. Saul îndepărtase din țară pe cei care întreabă duhurile morților și pe cei care cheamă spiritele^[1]. (3Mo 19,31; 5Mo 18,11) 4 Filistenii s‑au adunat și au venit ca să‑și așeze tabăra la Șunem. Saul a adunat tot Israelul și și‑au așezat tabăra la Ghilboa. 5 Când Saul a văzut tabăra filistenilor s‑a temut și i‑a tremurat inima foarte tare. 6 Saul L‑a întrebat pe DOMNUL, însă DOMNUL nu i‑a răspuns nici prin vise, nici prin Urim^[2] și nici prin profeți. (4Mo 27,21) 7 Atunci Saul le‑a zis slujitorilor săi: – Căutați‑mi o femeie care întreabă duhurile morților^[3], ca să merg la ea și s‑o întreb. Slujitorii săi i‑au răspuns: – Iată, în En‑Dor se află o femeie care întreabă duhurile morților. (3Mo 19,31; 5Mo 18,11) 8 Saul s‑a deghizat, s‑a îmbrăcat cu alte haine și a plecat însoțit de doi bărbați. Au ajuns la femeie noaptea și el i‑a zis: – Prevestește‑mi^[4], te rog, viitorul și ridică pentru mine duhul unui mort, și anume pe acela pe care ți‑l voi spune. (5Mo 18,10) 9 Femeia i‑a zis: – Iată, tu știi ce a făcut Saul, cum a nimicit din țară pe cei care întreabă duhurile morților și pe cei care cheamă spiritele^[5]. De ce întinzi o cursă vieții mele ca să fiu omorâtă? (3Mo 19,31; 5Mo 18,11) 10 Saul i‑a jurat pe DOMNUL, zicând: – Viu este DOMNUL că nu vei fi pedepsită pentru lucrul acesta. 11 Femeia l‑a întrebat: – Pe cine vrei să ridic pentru tine? El a răspuns: – Ridică‑l pentru mine pe Samuel. 12 Când l‑a văzut femeia pe Samuel, a scos un țipăt puternic și i‑a zis lui Saul: – De ce m‑ai înșelat? Tu ești Saul. 13 Regele i‑a zis: – Nu te teme. Ce vezi? Femeia i‑a zis lui Saul: – Văd o ființă dumnezeiască ridicându‑se din pământ. 14 El a întrebat‑o: – Cum este înfățișarea lui? Ea a zis: – Un om bătrân se ridică și este învelit cu o mantie. Saul și‑a dat seama că acesta era Samuel și s‑a plecat cu fața la pământ și s‑a închinat. 15 Samuel i‑a zis lui Saul: – Pentru ce m‑ai tulburat ridicându‑mă? Saul i‑a răspuns: – Mă aflu într‑un mare necaz. Filistenii luptă împotriva mea, iar Dumnezeu S‑a îndepărtat de mine. Nu mi‑a mai vorbit nici prin profeți și nici prin vise. Atunci te‑am chemat pe tine ca să‑mi arăți ce să fac. 16 Dar Samuel i‑a zis: – Dacă DOMNUL S‑a îndepărtat de tine și ți‑a devenit dușman, de ce mă mai întrebi pe mine? 17 DOMNUL a împlinit ceea ce spusese prin mine: a rupt regatul din mâna ta și l‑a dat semenului tău, lui David. 18 Pentru că nu ai ascultat de glasul DOMNULUI și nu i‑ai făcut pe amalekiți să simtă mânia Lui cea aprigă, de aceea DOMNUL îți face astăzi lucrul acesta. 19 Mai mult, DOMNUL îl va da pe Israel împreună cu tine în mâna filistenilor. Și astfel, mâine, tu și fiii tăi veți fi cu mine. De asemenea, DOMNUL va da tabăra lui Israel în mâna filistenilor. 20 Îndată Saul a căzut la pământ, cât era de lung, plin de teamă din cauza cuvintelor lui Samuel. Nu mai era nicio putere în el, căci nu mâncase nimic toată ziua și toată noaptea. 21 Femeia a venit la Saul și, văzând că era atât de îngrozit, i‑a zis: – Iată, roaba ta a ascultat de glasul tău. Mi‑am pus viața în pericol și am ascultat cuvintele pe care mi le‑ai spus. 22 Acum, te rog, ascultă și tu de glasul roabei tale și dă‑mi voie să‑ți pun înainte o bucată de pâine. Să mănânci ca să prinzi putere pe când vei porni la drum. 23 Saul n‑a vrut să mănânce, însă slujitorii săi, împreună cu femeia, au stăruit de el până i‑a ascultat. Și astfel el s‑a ridicat de la pământ și s‑a așezat pe pat. 24 Femeia avea la casa ei un vițel îngrășat în grajd. Ea l‑a tăiat în grabă, apoi a luat făină, a frământat‑o și a copt azime. 25 Le‑a pus înaintea lui Saul și a slujitorilor săi, iar ei au mâncat. Apoi s‑au ridicat și au plecat chiar în noaptea aceea.