1Samuel nahm die Ölflasche heraus und goss das Öl auf Sauls Kopf. Dann küsste er ihn und sagte: „Hiermit hat Jahwe dich zum Herrscher über sein Eigentum gesalbt.2Wenn du jetzt weggehst, wirst du beim Rahelsgrab bei Zelzach an der Grenze von Benjamin zwei Männer treffen. Sie werden dir sagen: 'Die Eselinnen, die du suchen gegangen bist, sind gefunden. Dein Vater sorgt sich jetzt nicht mehr um die Eselinnen, sondern um dich, und überlegt, was er wegen dir unternehmen soll.'3Wenn du weitergehst, wirst du zur Terebinthe[1] von Tabor[2] kommen. Dort werden dir drei Männer begegnen, die zu Gott nach Bet-El hinaufgehen. Einer trägt drei Böckchen, einer drei Brote und der dritte einen Schlauch mit Wein.4Sie werden dich nach deinem Wohlergehen fragen und dir zwei Brote geben. Die sollst du von ihnen annehmen.5Danach wirst du zum Hügel Gottes kommen, wo Wachposten der Philister stehen. Gleich am Stadtrand begegnest du einer Gruppe Propheten, die von der Opferhöhe herabkommen. Vor ihnen her werden Harfe, Tamburin, Flöte und Zither gespielt, und sie weissagen.[3]6Dann wird der Geist Jahwes über dich kommen und du wirst mit ihnen weissagen. Von da an wirst du ein ganz anderer Mensch sein.7Wenn diese Zeichen bei dir eintreffen, dann tu einfach, was dir vor die Hände kommt, denn Gott ist bei dir! –8Und wenn du einmal vor mir nach Gilgal gehst, sollst du sieben Tage auf mich warten. Ich werde zu dir hinabkommen, um Brandopfer darzubringen und Freudenopfer[4] zu schlachten. Dann werde ich dich wissen lassen, was du tun sollst.“9Als Saul von Samuel wegging, verwandelte Gott sein Herz. Alle Zeichen trafen am selben Tag ein.10Als sie an den Hügel kamen, begegnete ihnen eine Gruppe von Propheten. Der Geist Gottes kam über Saul, sodass er mit ihnen weissagte.11Und alle, die ihn von früher kannten und sahen, dass er weissagte, fragten einander: „Was ist denn mit dem Sohn von Kisch geschehen? Wie kommt Saul unter die Propheten?“12Einer der Umstehenden meinte: „Von denen kennt man nicht einmal den Anführer!“ Von daher kommt das Sprichwort: „Ist denn auch Saul unter den Propheten?“13Als Saul mit dem Weissagen aufgehört hatte, kam er auf die ‹heimatliche› Höhe.14„Wo seid ihr gewesen?“, fragte Sauls Onkel ihn und seinen Diener. „Wir haben die Eselinnen gesucht“, antwortete er. „Und als wir sie nicht finden konnten, gingen wir zu Samuel.“15„Was hat er euch denn gesagt?“, wollte der Onkel wissen.16Saul erwiderte: „Er hat uns mitgeteilt, dass die Eselinnen gefunden seien.“ Was Samuel ihm über das Königtum gesagt hatte, erwähnte er aber nicht.
Saul wird König über Israel
17Samuel rief das Volk zu Jahwe nach Mizpa.18Dort sagte er zu den Israeliten: „So spricht Jahwe, der Gott Israels: Ich habe Israel aus Ägypten hierhergeführt, ich habe euch aus der Gewalt der Ägypter und aller anderen Mächte befreit, die euch bedrängt haben.19Doch ihr habt heute euren Gott verworfen, der euch aus aller Not und Bedrängnis gerettet hat. Ihr habt zu ihm gesagt: 'Nein, setze einen König über uns!' Nun denn, stellt euch hier vor Jahwe nach Stämmen und Wehrtruppen geordnet auf!“20Samuel ließ alle Stämme Israels antreten. Das Los fiel auf den Stamm Benjamin.21Dann ließ er den Stamm Benjamin nach seinen Sippen antreten. Da fiel das Los auf die Sippe Matri, und schließlich traf es Saul Ben-Kisch. Man suchte ihn, doch er war nicht zu finden.22Da fragten sie Jahwe noch einmal: „Ist noch ein Mann hierhergekommen?“ Doch Jahwe erwiderte: „Schaut nach, er hat sich beim Gepäck versteckt!“23Sie liefen hin und holten ihn. Als er dann in der Menge stand, war er einen Kopf größer als alle.24Samuel sagte zum Volk: „Seht ihr, wen Jahwe ausgewählt hat? Keiner im ganzen Volk ist wie er.“ Da jauchzte das Volk auf und rief: „Es lebe der König!“25Samuel trug ihnen nun die Rechte des Königtums vor und schrieb sie anschließend in eine Schriftrolle, die dann im Heiligtum Jahwes niedergelegt wurde. Dann löste er die Versammlung auf und schickte die Leute nach Hause.26Auch Saul ging heim nach Gibea. Mit ihm zog eine Schar von Männern, deren Herz Gott berührt hatte.27Aber einige niederträchtige Leute sagten: „Wie soll der uns helfen können?“ Sie hatten nur Verachtung für ihn übrig und brachten ihm auch kein Geschenk. Doch er tat, als hörte er nichts.
1.Samuel 10
Noua Traducere Românească
von Biblica1Samuel a luat sticluța cu untdelemn, l‑a turnat pe capul lui Saul și i‑a dat sărutare, zicând: – Nu te‑a uns DOMNUL să fii conducător peste moștenirea Lui?2După ce vei pleca de la mine, vei întâlni doi bărbați lângă mormântul Rahelei, în teritoriul lui Beniamin, la Țelțah. Ei îți vor spune: „Măgărițele, pe care te‑ai dus să le cauți, au fost găsite. Tatăl tău însă nu mai este îngrijorat pentru măgărițe, ci este îngrijorat pentru voi. El întreabă: «Ce să fac pentru fiul meu?»“3Treci de locul acela și mergi mai departe până la stejarul din Tabor. Acolo te vor întâlni trei bărbați care se suie la Dumnezeu, la Betel. Unul dintre ei duce cu el trei iezi, altul trei pâini, iar altul un burduf cu vin.4Ei te vor saluta și îți vor dărui două pâini pe care le vei lua din mâna lor.5După aceea vei merge la Ghiva lui Dumnezeu unde se află o garnizoană de‑a filistenilor. Cum vei intra în cetate, vei întâlni un grup de profeți coborând de pe înălțime cu harfe, tamburine, flaute și lire înaintea lor, iar ei profețind.6Duhul DOMNULUI va veni peste tine, vei profeți împreună cu ei și vei fi preschimbat într‑un alt om.7Când ți se vor împlini aceste semne, fă ceea ce mâinile tale vor găsi potrivit să facă, pentru că DOMNUL este cu tine.8Coboară înaintea mea la Ghilgal. După aceea voi coborî și eu la tine ca să aduc arderi‑de‑tot și jertfe de pace[1]. Vei aștepta șapte zile până voi veni la tine ca să‑ți fac cunoscut ce vei avea de făcut.9De îndată ce Saul s‑a întors cu spatele ca să se despartă de Samuel, Dumnezeu i‑a dat o altă inimă și toate semnele acestea s‑au împlinit în acea zi.10Au ajuns la Ghiva și iată că un grup de profeți i‑a ieșit în întâmpinare. Duhul lui Dumnezeu a venit peste el și el a profețit în mijlocul lor.11Când toți cei care‑l cunoșteau înainte au văzut că profețea împreună cu ei, au zis unul către celălalt: „Ce i s‑a întâmplat fiului lui Chiș? Este oare și Saul printre profeți?“12Iar un localnic a zis: „Și cine este tatăl lor?“ Astfel s‑a ajuns la următoarea zicere: „Este oare și Saul printre profeți?“13Când a terminat de profețit, Saul a venit pe înălțime.14Atunci unchiul său l‑a întrebat pe el și pe slujitorul său: – Pe unde ați umblat? Saul i‑a răspuns: – În căutarea măgărițelor. Însă când am văzut că nu sunt de găsit ne‑am dus la Samuel.15Unchiul lui l‑a întrebat: – Spune‑mi, te rog, ce v‑a zis Samuel?16Saul i‑a răspuns unchiului său: – Ne‑a zis că măgărițele au fost găsite. Însă nu i‑a spus nimic din ce i‑a vorbit Samuel cu privire la domnie.
Saul, desemnat oficial drept rege al lui Israel
17Samuel a chemat poporul înaintea DOMNULUI, la Mițpa.18El le‑a zis fiilor lui Israel: „Așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul lui Israel: «Eu l‑am scos pe Israel din Egipt și v‑am eliberat din mâna egiptenilor și a tuturor regatelor care vă asupreau.»19Voi însă Îl respingeți astăzi pe Dumnezeul vostru Care v‑a izbăvit din toate nenorocirile și necazurile voastre, zicându‑I: «Când vei pune un rege peste noi?» De aceea înfățișați‑vă acum înaintea DOMNULUI, după semințiile și clanurile voastre.“20Samuel a apropiat toate semințiile lui Israel, iar sorțul a căzut pe seminția lui Beniamin.21Apoi a apropiat seminția lui Beniamin după clanuri, iar sorțul a căzut pe clanul lui Matri. În cele din urmă sorțul a căzut pe Saul, fiul lui Chiș. Când l‑au căutat însă, n‑a fost găsit.22Ei l‑au întrebat în continuare pe DOMNUL: – A sosit omul acesta aici? DOMNUL a răspuns: – Iată, s‑a ascuns printre bagaje.23Ei au alergat și l‑au scos de acolo. Când a stat în picioare în mijlocul poporului, era mai înalt cu un cap decât toți ceilalți din popor.24Atunci Samuel a zis întregului popor: – Îl vedeți pe acela pe care l‑a ales DOMNUL? Nu este altul ca el în tot poporul. Și toți au strigat: – Trăiască regele!25Samuel a făcut cunoscută poporului legea monarhiei și a scris‑o într‑un sul, pe care l‑a așezat înaintea DOMNULUI. După aceea, Samuel a trimis întregul popor, pe fiecare în parte, la casa lui.26Apoi și Saul a plecat acasă, în Ghiva, însoțit de vitejii ale căror inimi le atinsese DOMNUL.27Au fost însă și niște oameni de nimic[2] care au zis: „Cum ar putea acesta să ne izbăvească?“ L‑au disprețuit și nu i‑au adus niciun dar. Saul însă s‑a făcut că nu‑i aude. (2Kor 6,15)