1Als Mitältester wende ich mich jetzt an die Ältesten bei euch, weil ich sowohl Zeuge vom Leiden des Messias bin als auch Teilhaber an seiner Herrlichkeit, die bald erscheinen wird.2Sorgt gut für die Herde Gottes, die euch anvertraut ist. Tut es nicht, weil ihr euch dazu gezwungen fühlt, sondern freiwillig, wie es Gott gefällt. Hütet sie aber nicht aus Gewinnsucht, sondern weil ihr ‹dem Herrn› dienen wollt.3Führt euch auch nicht als Herrscher in euren Gemeinden auf, sondern seid Vorbilder für die Herde.4Dann werdet ihr den unvergänglichen Ehrenkranz der Herrlichkeit erhalten, wenn der höchste Hirt erscheinen wird.5Euch Jüngeren sage ich: „Ordnet euch den Ältesten unter!“ Doch alle müsst ihr im Umgang miteinander Bescheidenheit an den Tag legen. Denn „Gott widersteht den Hochmütigen, den Demütigen aber schenkt er Gnade.“[1] (Spr 3,34)6Demütigt euch deshalb unter Gottes mächtige Hand, dann erhöht er euch auch zur richtigen Zeit.7Und werft so alle eure Sorgen auf ihn, denn er sorgt sich um alles, was euch betrifft.8Seid nüchtern und wachsam! Euer Todfeind, der Teufel, streift wie ein brüllender Löwe umher und sucht jemanden, den er verschlingen kann.9Dem müsst ihr standhaft im Glauben widerstehen! Dabei sollt ihr wissen, dass eure Geschwister in der ganzen Welt die gleichen Leiden durchmachen.10Der Gott, von dem alle Gnade kommt, hat euch durch Christus berufen, für immer in seiner Herrlichkeit zu sein. Er selbst wird euch nach dieser kurzen Leidenszeit aufbauen, stärken, kräftigen und auf festen Grund stellen.11Ihm gehört die Macht in Zeit und Ewigkeit! Amen.
Briefschluss
12Durch den Bruder Silvanus, dessen Treue ich sehr schätze, habe ich euch diese wenigen Zeilen geschrieben. Ich wollte euch ermutigen und euch bestätigen, dass das, was ihr erlebt, die wahre Gnade Gottes ist.13Die Gemeinde in dem Babylon hier[2] lässt euch grüßen, auch Markus, der mir wie ein Sohn ist.14Grüßt euch mit dem Kuss geschwisterlicher Liebe. Friede sei mit euch allen, die ihr mit Christus verbunden seid!
1Așadar, îi îndemn pe bătrânii din mijlocul vostru, eu însumi un bătrân[1], martor al suferințelor lui Cristos și părtaș al slavei care urmează să fie descoperită:2păstoriți turma lui Dumnezeu, care este printre voi, purtându‑i de grijă nu din obligație, ci de bunăvoie, după voia lui Dumnezeu, fără a fi lacomi de câștig murdar, ci dornici de slujire,3nu ca unii care domniți peste cei ce v‑au căzut la sorți, ci fiind exemple pentru turmă.4Iar când Se va arăta Marele Păstor veți primi coroana care nu se veștejește, a slavei.5La fel și voi, tinerilor, supuneți‑vă bătrânilor. Și îmbrăcați‑vă toți cu smerenie unii față de alții, pentru că „Dumnezeu Se așază[2] împotriva celor mândri, dar celor smeriți El le dă har.“[3] (Spr 3,34)6Smeriți‑vă deci sub mâna tare a lui Dumnezeu pentru ca, la vreme potrivită, El să vă înalțe.7Aruncați asupra Lui toată îngrijorarea voastră, fiindcă Lui Îi pasă de voi.8Fiți treji! Vegheați! Dușmanul vostru, diavolul[4], umblă ca un leu care rage, căutând să înghită pe cineva.9Împotriviți‑vă lui tari în credință, știind că frații[5] voștri din întreaga lume trec prin aceleași suferințe. (1Petr 2,17)10După ce veți fi suferit pentru puțin timp, Dumnezeul oricărui har, Care v‑a chemat la slava Lui veșnică, în Cristos Isus, vă va desăvârși El Însuși, vă va statornici, vă va întări și vă va sprijini.11A Lui este puterea, în veci! Amin.12V‑am scris pe scurt aceste lucruri, prin Silvanus[6], pe care‑l consider un frate credincios, pentru a vă încuraja și pentru a depune mărturie că acesta[7] este adevăratul har al lui Dumnezeu. Rămâneți în el[8]!13Cea din Babilon[9], aleasă împreună cu voi, vă salută și, de asemenea, și Marcu, fiul meu.14Salutați‑vă unii pe alții cu un sărut al dragostei. Pace vouă, tuturor celor care sunteți în Cristos.