1Da sagte Jahwe zu Abram: „Zieh aus deinem Land weg! Verlass deine Sippe und auch die Familie deines Vaters und geh in das Land, das ich dir zeigen werde![1] (Apg 7,3)2Ich will dich zu einer großen Nation werden lassen; ich werde dich segnen und deinen Namen bekannt machen. Du wirst ein Segen für andere sein.3Ich will segnen, die dich segnen, und verfluchen, die dir fluchen. Alle Völker[2] der Erde werden durch dich gesegnet sein.“[3] (1Mo 18,18; Gal 3,8)
Abram in Kanaan
4Abram gehorchte dem Befehl Jahwes und brach auf. Lot zog mit ihm. Abram war 75 Jahre alt, als er Haran verließ.5Seine Frau Sarai und sein Neffe Lot begleiteten ihn. Sie nahmen alle Menschen, die sie in Haran erworben hatten, und ihren ganzen Besitz mit. So zogen sie nach Kanaan.6Abram durchzog das Land bis zu einem Platz bei Sichem[4] in der Nähe des Wahrsagebaums.[5] Damals waren ja noch die Kanaaniter im Land.7Dort ließ sich Jahwe von Abram sehen[6] und sagte zu ihm: „Dieses Land will ich deinen Nachkommen geben!“ Da baute Abram an dieser Stelle einen Altar für Jahwe, der ihm erschienen war. (1Mo 15,1)8Später zog er in das Bergland östlich von Bet-El und schlug seine Zelte so auf, dass er Bet-El im Westen und Ai im Osten hatte. Auch dort baute er Jahwe einen Altar und machte so den Namen Jahwes bekannt.[7]9Dann brach er wieder auf und zog immer weiter in den Negev[8] hinein.
Abram und Sarai in Ägypten
10Als eine schwere Hungersnot im Land ausbrach, suchte Abram Zuflucht in Ägypten.11Kurz vor der ägyptischen Grenze sagte er zu seiner Frau Sarai: „Ich weiß, dass du eine sehr schöne Frau bist.12Wenn die Ägypter dich sehen, werden sie sagen: 'Das ist seine Frau!', und sie werden mich totschlagen, um dich zu bekommen.13Sag doch, dass du meine Schwester bist, dann werden sie mich deinetwegen gut behandeln und am Leben lassen!“14Tatsächlich geschah es so, als Abram nach Ägypten kam. Überall fiel seine Frau durch ihre Schönheit auf.15Die Hofleute rühmten sie vor dem Pharao, und der ließ sie in seinen Palast holen.16Ihretwegen überhäufte er Abram mit Geschenken. Er ließ ihm Schafe, Ziegen, Rinder und Esel zukommen, Sklaven und Sklavinnen, Eselstuten und Kamele.17Doch weil der Pharao Abrams Frau zu sich genommen hatte, schlug Jahwe ihn und seine Familie mit schweren Krankheiten.18Da ließ der Pharao Abram zu sich rufen. „Was hast du mir da angetan?“, warf er ihm vor. „Warum hast du mir nicht gesagt, dass sie deine Frau ist?19Du hast sie als deine Schwester ausgegeben, und nur deshalb habe ich sie mir zur Frau genommen! Nun, hier ist deine Frau! Nimm sie und geh!“20Dann gab der Pharao seinen Männern Befehl, Abram und seinen Besitz sicher aus dem Land zu bringen.
1DOMNUL îi zisese lui Avram: „Ieși din țara ta, dintre rudeniile tale și din casa tatălui tău și vino în țara pe care ți‑o voi arăta!2Te voi face un neam mare și te voi binecuvânta; voi face numele tău mare, ca tu să fii o binecuvântare!3Îi voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta, dar îl voi blestema pe cel ce te va blestema! În tine vor fi binecuvântate toate familiile[1] pământului!“4Avram a plecat, așa cum îi zisese DOMNUL, iar Lot a mers împreună cu el. Avram avea șaptezeci și cinci de ani când a ieșit din Haran.5El i‑a luat pe Sarai, soția sa, și pe Lot, fiul fratelui său, împreună cu toate bunurile pe care le‑au adunat și cu robii[2] pe care i‑au obținut în Haran, și au ieșit ca să plece spre țara Canaan. Și astfel ei au ajuns în țara Canaan.6Avram a călătorit prin țară până la locul numit Șehem, până la stejarul lui Moreh. La acea vreme canaaniții erau în țară.7DOMNUL i S‑a arătat lui Avram și i‑a zis: „Seminței[3] tale îi voi da această țară!“ Avram a zidit acolo un altar DOMNULUI Care i Se arătase. (Gal 3,16)8De acolo a pornit spre munte, la răsărit de Betel și și‑a întins cortul, având Betelul la apus, iar Ai la răsărit. El a zidit acolo un altar DOMNULUI și a chemat Numele DOMNULUI.9Apoi Avram și‑a continuat călătoria, mergând spre Neghev[4].
Avram în Egipt
10A venit o foamete în țară și, pentru că foametea era mare, Avram s‑a coborât în Egipt ca să locuiască acolo pentru o vreme.11Pe când se apropia să intre în Egipt, Avram i‑a zis soției sale, Sarai: „Iată, știu că ești o femeie frumoasă la înfățișare.12Când te vor vedea egiptenii, vor zice: «Aceasta este soția lui.» Și pe mine mă vor ucide, iar pe tine te vor lăsa în viață.13Prin urmare, spune, te rog, că ești sora mea, ca să‑mi meargă bine din pricina ta și sufletul meu să trăiască datorită ție.“14Când Avram a intrat în Egipt, egiptenii au văzut că Sarai[5] era foarte frumoasă.15Demnitarii lui Faraon[6] au văzut‑o și i‑au lăudat‑o lui Faraon. Și astfel femeia a fost luată la palatul[7] lui Faraon.16Faraon i‑a făcut bine lui Avram din pricina ei și i‑a dat oi, vite, măgari, robi, roabe, măgărițe și cămile.17Dar DOMNUL a lovit cu mari urgii pe Faraon și familia lui din cauza lui Sarai, soția lui Avram.18Atunci Faraon l‑a chemat pe Avram și l‑a întrebat: „Ce mi‑ai făcut? De ce nu mi‑ai spus că este soția ta?19De ce ai spus: «Ea este sora mea», iar eu am luat‑o astfel de soție? Iată‑ți aici soția! Ia‑o și du‑te!“20Faraon le‑a dat porunci oamenilor săi cu privire la Avram, iar aceștia l‑au alungat, pe el, soția lui și tot ce avea.