1.Korinther 11 | Neue evangelistische Übersetzung

Neue evangelistische Übersetzung

1 Nehmt mich zum Vorbild, wie ich Christus zum Vorbild nehme!

Mann und Frau beim Beten und Weissagen

2 Ich lobe euch, dass ihr in allen Dingen an mich denkt und so an den Überlieferungen festhaltet, wie ich sie euch übergeben habe. 3 Nun möchte ich aber, dass ihr ‹auch Folgendes› wisst: Christus, der Messias, ist das Oberhaupt jedes Mannes, der Mann das Oberhaupt der Frau und Gott das Oberhaupt von Christus. 4 Jeder Mann, der beim Beten oder Weissagen^[1] eine Kopfbedeckung trägt, entehrt sein Oberhaupt. 5 Und jede Frau, die ihren Kopf beim Beten oder Weissagen nicht verhüllt, entehrt ihr Oberhaupt, denn das wäre so, als ob sie kahlgeschoren herumliefe. 6 Wenn eine Frau sich also nicht verhüllt, kann sie sich auch gleich die Haare abschneiden lassen. Wenn es für sie aber entehrend ist, das Haar abgeschnitten oder den Kopf rasiert zu bekommen ‹wie ein Mann›, dann soll sie sich verhüllen. 7 Der Mann freilich darf sich den Kopf nicht verhüllen, denn er ist Gottes Abbild und spiegelt seine Herrlichkeit wider. In der Frau spiegelt sich die Herrlichkeit des Mannes. 8 Denn der Mann stammt nicht von der Frau, sondern die Frau vom Mann; 9 denn der Mann wurde ja nicht für die Frau geschaffen, sondern die Frau für den Mann. 10 Deshalb soll die Frau ‹das Zeichen für› ihre Vollmacht über dem Kopf haben, wegen der Engel, ‹die darauf achten›. 11 Allerdings gibt es vor dem Herrn weder die Frau ohne den Mann noch den Mann ohne die Frau. 12 Denn wie die Frau vom Mann abstammt, so wird der Mann durch die Frau zur Welt gebracht. Und beide kommen von Gott. 13 Urteilt doch selbst: Gehört es sich für eine Frau, unverhüllt zu Gott zu beten? 14 Lehrt euch nicht schon das natürliche Empfinden, dass es für den Mann eine Schande ist, 15 für die Frau aber eine Ehre, langes Haar zu tragen? Denn das lange Haar ist ihr anstelle eines Umhangs gegeben. 16 Wenn jemand unbedingt auf dem Gegenteil bestehen will, soll er wissen: Wir und auch die Gemeinden Gottes haben eine andere Gewohnheit.

Missstände beim gemeinsamen Mahl

17 Im Zusammenhang mit den folgenden Anweisungen kann ich euch aber nicht loben, denn ihr kommt nicht zu eurem Nutzen, sondern zum Schaden zusammen. 18 Zuerst höre ich, dass es Spaltungen in euren Gemeindeversammlungen gibt, und zum Teil glaube ich das. 19 Denn es müssen ja Parteien unter euch sein, damit sichtbar wird, wer von euch sich im Glauben bewährt. 20 Wenn ihr nun auch am gleichen Ort zusammenkommt, so ist es doch nicht mehr das Mahl des Herrn, das ihr da esst. 21 Denn bevor alle da sind, isst jeder schon sein Mitgebrachtes auf, sodass wer später kommt, noch hungrig ist, und andere schon betrunken sind. 22 Habt ihr denn keine Häuser, um zu essen und zu trinken? Oder verachtet ihr die Gemeinde Gottes und wollt die beschämen, die nichts haben? Was soll ich dazu sagen? Soll ich euch etwa loben? In diesem Punkt sicher nicht! 23 Denn ich habe es vom Herrn überliefert bekommen, was ich auch euch weitergegeben habe: In der Nacht, in der er ausgeliefert wurde, nahm der Herr Jesus Brot und 24 dankte Gott. Dann brach er es und sagte: „Das ist mein Leib für euch. Tut dies als Erinnerung an mich!“ 25 Ebenso nahm er den Kelch nach dem Essen und sagte: „Dieser Kelch ist der neue Bund, der sich gründet auf mein Blut. Sooft ihr daraus trinkt, tut es als Erinnerung an mich!“ 26 Denn sooft ihr dieses Brot esst und aus dem Kelch trinkt, verkündigt ihr den Tod des Herrn, bis er wiederkommt. 27 Wer darum in unwürdiger Weise vom Brot isst und aus dem Kelch des Herrn trinkt, macht sich am Leib und am Blut des Herrn schuldig. 28 Jeder prüfe sich also selbst, bevor er vom Brot isst und aus dem Kelch trinkt. 29 Denn wer isst und trinkt, ohne zu bedenken, dass es um den Leib des Herrn geht, isst und trinkt sich zum Gericht. 30 Aus diesem Grund sind ja so viele von euch schwach und krank, und nicht wenige sind schon gestorben. 31 Doch wenn wir mit uns selbst ins Gericht gingen, würden wir nicht gerichtet. 32 Aber selbst wenn wir jetzt vom Herrn gerichtet werden, dann ist das eine Zurechtweisung für uns, damit wir nicht zusammen mit der Welt verurteilt werden. 33 Wenn ihr also zum Essen zusammenkommt, Geschwister, dann wartet aufeinander. 34 Wer Hunger hat, der soll zu Hause etwas essen; sonst wird euch die Zusammenkunft zum Strafgericht. Alles andere werde ich anordnen, wenn ich komme.

Noua Traducere Românească

von Biblica

1 Fiți urmașii mei^[1], tot așa cum și eu Îl urmez pe Cristos!

Despre închinare, autoritate și acoperirea capului

2 Vă laud, pentru că întotdeauna^[2] vă amintiți de mine și țineți tradițiile^[3] așa cum vi le‑am încredințat. 3 Dar vreau să știți că Isus^[4] Cristos este Capul oricărui bărbat, că bărbatul este capul femeii, iar Dumnezeu este Capul lui Cristos. 4 Orice bărbat care se roagă sau profețește având ceva pe cap își face de rușine Capul. 5 Și orice femeie care se roagă sau profețește cu capul descoperit își face de rușine capul ei, pentru că este ca și cum ar fi rasă pe cap. 6 Dacă femeia nu are capul acoperit, atunci să se și tundă! Însă, dacă este rușinos pentru o femeie să aibă părul tăiat sau să fie rasă,^[5] atunci să fie acoperită! 7 Căci un bărbat nu este dator să‑și acopere capul, pentru că el este chipul și slava lui Dumnezeu, iar femeia este slava bărbatului. 8 Nu bărbatul a fost făcut din femeie, ci femeia din bărbat, 9 și nu bărbatul a fost creat pentru femeie, ci femeia pentru bărbat. 10 De aceea, femeia trebuie să aibă un semn al autorității asupra capului ei, din cauza îngerilor^[6]. (Eph 3,10; 1Tim 5,21) 11 Cu toate acestea, în Domnul, femeia nu este fără bărbat, nici bărbatul fără femeie, 12 pentru că, așa cum femeia a venit din bărbat, la fel și bărbatul vine prin femeie și toate vin de la Dumnezeu. 13 Judecați voi singuri: este potrivit pentru o femeie să se roage lui Dumnezeu fără să fie acoperită? 14 Nu vă învață însăși firea^[7] că, dacă un bărbat poartă părul lung, este o rușine pentru el, 15 dar dacă o femeie are părul lung, aceasta este o slavă pentru ea? Căci părul i‑a fost dat ca învelitoare. 16 Dacă însă cineva vrea să se certe, noi n‑avem un astfel de obicei, nici bisericile lui Dumnezeu.

Despre Cina Domnului

17 Dar, poruncindu‑vă aceasta, nu vă laud, pentru că vă adunați nu spre mai bine, ci spre rău. (Mt 26,20; Mk 14,17; Lk 22,17) 18 Mai întâi, când vă adunați în biserică, aud că între voi sunt dezbinări și, în parte, cred lucrul acesta. 19 Căci trebuie să fie și partide între voi, ca să fie scoși la iveală cei găsiți buni^[8]. 20 Când vă adunați deci în același loc, nu este Cina Domnului ceea ce mâncați. 21 Fiindcă, atunci când urmează să mâncați, fiecare o ia înainte cu cina adusă de el, așa încât unul rămâne flămând, iar altul este beat. 22 Nu aveți case unde să mâncați și să beți? Sau disprețuiți biserica lui Dumnezeu și vreți să‑i faceți de rușine pe cei ce n‑au nimic? Ce să vă spun? Să vă laud? În această privință nu vă laud. 23 Căci am primit de la Domnul ce v‑am și încredințat, și anume că Domnul Isus, în noaptea în care a fost trădat, a luat o pâine 24 și, după ce a mulțumit^[9], a frânt‑o și a zis: „Acesta este trupul Meu pentru voi. Să faceți lucrul acesta spre amintirea^[10] Mea!“ 25 În același fel, după ce au mâncat, a luat paharul și a zis: „Acest pahar este Legământul cel Nou în sângele Meu. Ori de câte ori beți din el, să faceți lucrul acesta spre amintirea Mea!“^[11] (Mt 26,26; Mk 14,22; Lk 22,17) 26 Căci ori de câte ori mâncați această pâine și beți acest pahar, propovăduiți^[12] moartea Domnului, până când va veni El. 27 De aceea, oricine mănâncă pâinea sau bea paharul Domnului într‑un mod nevrednic, va fi vinovat de trupul și sângele Domnului. 28 Fiecare om să se cerceteze deci pe sine și astfel să mănânce din pâinea aceasta și să bea din paharul acesta. 29 Căci cel ce mănâncă și bea fără să distingă trupul Domnului, își mănâncă și bea propria condamnare. 30 Din cauza aceasta mulți dintre voi sunt neputincioși și bolnavi și destul de mulți dorm^[13]. 31 Dar dacă ne‑am cerceta singuri, n‑am mai fi judecați. 32 Însă, când suntem judecați de către Domnul, suntem disciplinați de El, ca să nu fim condamnați împreună cu lumea. 33 Astfel, frații mei, când vă adunați să mâncați, așteptați‑vă unii pe alții! 34 Dacă cineva este flămând, să mănânce acasă, ca să nu vă adunați pentru condamnarea voastră! Despre celelalte lucruri voi da îndrumări când voi veni.