1În luna a opta, în al doilea an[1] al lui Darius, Cuvântul DOMNULUI i‑a vorbit profetului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, zicând: (Hag 1:1)2„DOMNUL S‑a mâniat foarte tare pe părinții voștri.3Spune‑le deci: «Așa vorbește DOMNUL Oștirilor[2]: întoarceți‑vă la Mine, zice DOMNUL Oștirilor, și Mă voi întoarce și Eu la voi, zice DOMNUL Oștirilor. (Gen 2:1; Ex 7:4; Deut 4:19; Ios 5:14; 1 Re 22:19; Ps 44:9; Ps 148:2; Is 40:26)4Nu fiți ca părinții voștri, cărora profeții cei dintâi le proclamau, zicând: ‘Așa vorbește DOMNUL Oștirilor: întoarceți‑vă de la căile voastre cele rele, de la faptele voastre cele rele.’ Ei însă n‑au ascultat și nici măcar n‑au luat aminte la Mine, zice DOMNUL.5Unde sunt acum părinții voștri? Cât despre profeți, trăiesc ei oare pe vecie?6Totuși, cuvintele și hotărârile pe care le poruncisem robilor Mei, profeții, n‑au atins ele pe părinții voștri? Atunci ei s‑au întors și au zis: ‘DOMNUL Oștirilor ne‑a făcut așa cum hotărâse să ne facă, după căile și faptele noastre.’»“
Prima viziune: omul dintre mirți
7În a douăzeci și patra zi a lunii a unsprezecea, luna Șebat[3], în cel de‑al doilea an al lui Darius, Cuvântul DOMNULUI i‑a vorbit profetului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, zicând:8M‑am uitat în timpul nopții și iată că un bărbat era călare pe un cal roșu. El stătea între mirții din vale, iar în urma lui erau cai roșii, bruni și albi.9Eu am întrebat: – Ce sunt aceștia, stăpâne? Îngerul care vorbea cu mine mi‑a zis: – Îți voi arăta ce sunt aceștia.10Bărbatul care stătea între mirți a răspuns și a zis: – Aceștia sunt cei pe care i‑a trimis DOMNUL ca să cutreiere pământul.11Ei I‑au răspuns Îngerului[4] DOMNULUI, Care stătea între mirți, și I‑au zis: „Am cutreierat pământul și iată că tot pământul este așezat și liniștit.“12Îngerul DOMNULUI a întrebat, zicând: – DOAMNE al Oștirilor, până când nu vei avea milă de Ierusalim și de cetățile lui Iuda, pe care ai fost mânios în acești șaptezeci de ani[5]? (Ier 25:11)13Apoi DOMNUL i‑a răspuns cu vorbe bune îngerului care vorbea cu mine, cu vorbe de mângâiere.14Îngerul care vorbea cu mine mi‑a zis: – Vestește și spune: „Așa vorbește DOMNUL Oștirilor: «Sunt gelos pentru Ierusalim, am o mare gelozie pentru Sion,15dar sunt plin de mânie împotriva neamurilor care trăiesc fără grijă, căci Eu Mă supărasem numai puțin însă ele au mărit nenorocirea.»16De aceea, așa vorbește DOMNUL: «Mă întorc cu milă spre Ierusalim: Casa Mea de acolo va fi rezidită, zice DOMNUL Oștirilor, iar frânghia de măsurat va fi întinsă peste Ierusalim.»“17Vestește mai departe și spune: „Așa vorbește DOMNUL Oștirilor: «Cetățile Mele se vor revărsa din nou de belșug. DOMNUL va mângâia iarăși Sionul și va alege din nou Ierusalimul.»“
A doua viziune: cele patru coarne și cei patru meșteșugari
18Atunci mi‑am ridicat ochii, m‑am uitat, și iată că erau patru coarne[6]. (2 Sam 2:1; 1 Cro 25:5; Ps 132:17)19L‑am întrebat pe îngerul care vorbea cu mine: – Ce sunt acestea? El mi‑a răspuns: – Acestea sunt coarnele care au împrăștiat Iuda, Israelul și Ierusalimul.20DOMNUL mi‑a arătat patru meșteșugari.21Eu am întrebat: – Ce vin să facă aceștia? El mi‑a răspuns: – Acelea sunt coarnele care l‑au împrăștiat pe Iuda, astfel încât niciun om nu și‑a mai ridicat capul. Dar acești meșteșugari au venit să le înspăimânte și să taie coarnele neamurilor care și‑au ridicat cornul împotriva țării lui Iuda ca s‑o împrăștie.