Pentru dirijor. De cântat în mahalat. Un maschil al lui David.
1Nebunul zice în inima lui: „Nu există Dumnezeu!“ Toți s‑au pervertit, săvârșesc fărădelegi scârboase; nu mai este nimeni care să facă binele.[1] (Ps 32:1)2Dumnezeu Își pleacă privirea din ceruri peste fiii omului, ca să vadă dacă există vreunul care să aibă înțelepciune, vreunul care să‑L caute pe Dumnezeu.3Toți s‑au rătăcit, cu toții au devenit corupți! Nu mai este nimeni care să facă binele, nimeni, niciunul măcar!4Oare cei ce săvârșesc nelegiuirea nu știu – cei ce‑Mi devorează poporul așa cum mănâncă pâinea și nu‑L cheamă pe Dumnezeu?5Chiar acolo unde sunt se vor îngrozi foarte tare, fără să fie vreo pricină de groază. Căci Dumnezeu va împrăștia oasele celor ce‑și așază tabăra împotriva ta și îi vei face de rușine, căci Dumnezeu i‑a lepădat.6O, de ar veni din Sion izbăvirea lui Israel! Când Dumnezeu va aduce înapoi captivii poporului Său, să se înveselească Iacov și să se bucure Israel!