1O rostire cu privire la fărădelegea celui rău se află înăuntrul inimii mele: Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lui![1]2Căci se măgulește în ochii săi ca să‑și mai găsească nelegiuirea și s‑o urască.3Cuvintele gurii lui sunt rele și înșelătoare; a încetat să mai fie înțelept și să facă binele.4Plănuiește nelegiuirea chiar și în așternutul său, stă pe o cale care nu este bună și nu respinge răul.5DOAMNE, îndurarea Ta ajunge până la ceruri și credincioșia Ta – până la nori!6Dreptatea Ta este ca munții lui Dumnezeu și judecata Ta – ca adâncul cel mare! DOAMNE, Tu dai izbăvire atât oamenilor, cât și animalelor!7Cât de scumpă este îndurarea Ta, Dumnezeule! La umbra aripilor Tale se adăpostesc fiii omului.8Ei se satură de belșugul casei Tale, și Tu le dai să bea din râul desfătărilor Tale.9Căci la Tine este izvorul vieții și, prin lumina Ta, vedem lumina.10Continuă să‑Ți arăți îndurarea față de cei ce Te cunosc, și dreptatea față de cei cu inima dreaptă!11Să nu vină la mine piciorul celui mândru, iar mâna celor răi să nu mă facă să rătăcesc ca un fugar!12Au și căzut cei ce săvârșesc nelegiuirea! Au fost aruncați și n‑au putut să se mai ridice!