Pentru dirijor. De cântat ca și „Cerboaica zorilor“. Un psalm al lui David.
1Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m‑ai părăsit? Ești atât de departe de izbăvirea mea și de cuvintele strigătului meu!2Dumnezeul meu, strig ziua, dar nu‑mi răspunzi, strig noaptea, dar nu găsesc odihnă.3Dar Tu ești sfânt; Tu șezi în mijlocul laudelor lui Israel.4În Tine s‑au încrezut părinții noștri; ei s‑au încrezut, iar Tu i‑ai izbăvit;5au strigat către Tine și au fost scăpați; s‑au încrezut în Tine și nu au fost dați de rușine.6Dar eu sunt vierme, nu om; am ajuns de rușinea oamenilor și disprețuit de popor.7Toți cei ce mă văd își bat joc de mine, rânjesc și clatină din cap.8„S‑a încrezut în DOMNUL! Să‑l scape El! Să‑l elibereze, căci Își găsește plăcerea în el!“9Totuși, Tu m‑ai scos din pântec și m‑ai făcut încrezător la sânii mamei mele.10Ți‑am fost încredințat Ție din pântec; încă din pântecul mamei mele, Tu ești Dumnezeul meu.11Nu Te îndepărta de mine, căci necazul este aproape și nu am niciun ajutor!12Mă încercuiesc mulți tauri, niște tauri puternici din Bașan mă înconjoară.13Își deschid gura împotriva mea ca leul care sfâșie și răcnește.14Sunt turnat ca apa, și toate oasele mi se despart. Mi s‑a făcut inima precum ceara și se topește înăuntrul meu.15Mi se usucă puterea ca lutul, iar limba mi se lipește de cerul gurii: m‑ai adus în țărâna morții.16Căci niște câini m‑au înconjurat, o ceată de răufăcători m‑a împresurat; mi‑au străpuns mâinile și picioarele.17Toate oasele aș putea să mi le număr. Ei se uită, mă privesc.18Și‑au împărțit hainele mele între ei și au aruncat sorții pentru cămașa mea.19Dar Tu, DOAMNE, nu Te îndepărta! Tăria mea, vino degrabă în ajutorul meu!20Scapă‑mi sufletul de sabie, și viața din laba câinelui!21Izbăvește‑mă din gura leului și din coarnele bivolului sălbatic! Tu mi‑ai răspuns!22Voi vesti Numele Tău fraților mei; Te voi lăuda în mijlocul adunării!23Cei temători de DOMNUL, lăudați‑L! Voi, toată sămânța lui Iacov, slăviți‑L! Să aveți frică de El, voi, toată sămânța lui Israel!24Căci El nu a disprețuit și nu a nesocotit asuprirea celui asuprit. Nu Și‑a ascuns fața de acesta; l‑a ascultat când a strigat către El după ajutor.25Tu ești pricina laudelor mele în adunarea cea mare! Îmi voi împlini jurămintele înaintea celor ce se tem de Tine!26Cei blânzi vor mânca și se vor sătura; cei ce Îl caută pe DOMNUL Îl vor lăuda. Să vă trăiască inima pentru totdeauna!27Toate marginile pământului își vor aminti și se vor întoarce la DOMNUL. Toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Ta,28căci a DOMNULUI este domnia și El stăpânește peste neamuri!29Toți cei prosperi de pe pământ vor mânca și se vor închina; înaintea Lui vor îngenunchea toți cei ce se coboară în țărână, cei ce nu pot să‑și păstreze viața.30O sămânță[1] Îi va sluji[2] și se va istorisi generației următoare despre Stăpânul. (Ps 18:50)31Ei vor veni și vor vesti dreptatea Lui; îi vor vesti poporului care se va naște că El a lucrat.