1Păzește‑mă, Dumnezeule, căci în Tine mă adăpostesc![1]2Eu zic DOMNULUI: „Tu ești Stăpânul meu; fericirea mea nu este dincolo de Tine!“[2]3Cât despre sfinții care sunt în țară, ei și cei măreți, în ei este toată plăcerea mea!4Durerile lor se înmulțesc; au cumpărat un idol.[3] Nu voi turna jertfele lor de băutură din sânge și nici nu voi rosti numele lor cu buzele mele.5DOMNUL este partea mea de moștenire și cupa mea! Tu îmi apuci sorțul[4]!6Plăcute moșii mi‑au căzut la sorți! Într-adevăr, frumoasă moștenire mi‑a fost dată!7Îl voi binecuvânta pe DOMNUL Care mă sfătuiește! Chiar și în timpul nopților rărunchii mei mă îndeamnă!8Îl pun pe DOMNUL neîncetat înaintea mea; pentru că El este la dreapta mea, nu mă voi clătina!9De aceea, mi se bucură inima și mi se înveselește sufletul[5]! Mai mult, trupul meu va locui în siguranță,10căci nu‑mi vei lăsa sufletul în Locuința Morților și nu vei îngădui ca sfântul Tău[6] să vadă putrezirea[7]. (Ps 5:7; Ac 2:27)11Îmi faci cunoscută calea vieții; în prezența Ta este un belșug de bucurii, la dreapta Ta sunt desfătări veșnice![8]