1Nebunul[1] zice în inima lui: „Nu există Dumnezeu!“ Toți s‑au pervertit, săvârșesc fapte scârboase; nu mai este nimeni care să facă binele.2DOMNUL Își pleacă privirea din ceruri peste fiii omului, ca să vadă dacă există vreunul care să aibă înțelepciune, vreunul care să‑L caute pe Dumnezeu.3Toți s‑au rătăcit, cu toții au devenit corupți! Nu mai este nimeni care să facă binele, nimeni, niciunul măcar!4Oare n‑au cunoștință, toți cei ce săvârșesc nelegiuirea, cei ce‑Mi mănâncă poporul așa cum mănâncă pâinea și nu‑L cheamă pe DOMNUL?5Chiar acolo unde sunt se vor îngrozi foarte tare, căci Dumnezeu este cu generația dreaptă.6Râdeți voi de planul celui sărac, dar DOMNUL este adăpostul lui!7O, de ar veni din Sion izbăvirea lui Israel! Când DOMNUL va aduce înapoi captivii poporului Său,[2] să se înveselească Iacov și să se bucure Israel!