1Nu strigă înțelepciunea? Nu‑și înalță priceperea glasul?2Ea stă pe vârful înălțimilor, de‑a lungul drumului, la răspântia[1] cărărilor.3Strigă tare lângă porți, în fața[2] cetății, la intrarea ușilor:4„Oamenilor, către voi strig și spre fiii omului se îndreaptă glasul meu!5O, naivilor, înțelegeți prudența! Nesăbuiților, înțelegeți priceperea!6Ascultați, căci am să vă spun lucruri mari, și buzele mele vor rosti ce este drept!7Căci cerul gurii mele rostește adevărul, iar răutatea este o urâciune pentru buzele mele.8Toate cuvintele gurii mele sunt drepte, nu este nimic sucit sau pervertit în ele.9Toate sunt clare pentru cel priceput și drepte pentru cei ce au găsit cunoștința.10Primiți îndrumarea mea în loc de argint, și cunoștința mai mult decât aurul ales.11Căci înțelepciunea este mai bună decât rubinele și orice ți‑ai dori nu se poate compara cu ea.12Eu, înțelepciunea, locuiesc împreună cu prudența; eu găsesc cunoștința și discernământul.13Teama de DOMNUL este să urăști răul. Eu urăsc mândria și aroganța, calea rea și gura care spune lucruri pervertite.14Al meu este sfatul și înțelepciunea; a mea este priceperea, a mea este puterea.15Prin mine domnesc împărații și conducătorii decretează dreptatea.16Prin mine domnesc prinții și nobilii, toți judecătorii dreptății.17Eu iubesc pe cei ce mă iubesc, și cei ce mă caută cu ardoare mă vor găsi.18Cu mine sunt bogăția și gloria, avuția trainică și dreptatea.19Rodul meu este mai bun decât aurul, da, decât aurul pur, și venitul meu decât argintul ales.20Eu merg pe calea dreptății, pe mijlocul cărărilor judecății,21ca să le dau o moștenire celor ce mă iubesc și să le umplu vistieriile.22DOMNUL mă avea la începutul căii[3] Lui,[4] înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.23Eu am fost desemnată din veșnicie, de la început, înainte de a fi pământul.24Eu am fost născută când nu erau adâncuri, când nu erau izvoare încărcate cu apă.25Înainte de așezarea munților, înainte de a fi dealurile, am fost născută eu,26când El nu făcuse încă nici pământul, nici câmpiile, nici cea dintâi fărâmă a pulberii lumii.27Când a întemeiat El cerurile, eu eram acolo; când a trasat orizontul pe fața adâncului,28când a așezat norii sus și a întărit izvoarele adâncului,29când a așezat hotar mării, ca apele să nu treacă peste hotărârea[5] Sa, când a trasat temeliile pământului,30eu eram meșterul de lângă El și zi de zi eram în desfătări, jucându‑mă tot timpul în fața Lui,31jucându‑mă cu lumea pământului Său și avându‑i ca desfătări pe fiii omului.32Acum deci, fiilor, ascultați‑mă! Ferice de cei ce păzesc căile mele!33Ascultați îndrumarea și fiți înțelepți; n‑o ignorați!34Ferice de omul care mă ascultă, care veghează zilnic la porțile mele, păzind stâlpii ușilor mele.35Fiindcă oricine mă găsește pe mine, găsește viața și primește astfel bunăvoința DOMNULUI.36Dar cel care dă greș în a mă găsi se rănește singur; toți cei ce mă urăsc iubesc moartea.“