1Fiule, fii atent la înțelepciunea mea, pleacă‑ți urechea la priceperea mea,2ca să‑ți păstrezi discernământul, și buzele tale să păstreze cunoștința!3Căci buzele femeii străine picură miere, și cerul gurii ei este mai alunecos decât uleiul,4dar la urmă, ea este amară ca pelinul, ascuțită ca o sabie cu două tăișuri.5Picioarele ei coboară la moarte, și pașii ei conduc spre Locuința Morților.6Ea nu‑și măsoară cărarea vieții; căile ei rătăcesc, dar ea nu știe.7Acum, fiilor, ascultați‑mă și nu vă îndepărtați de cuvintele gurii mele.8Fiule, păstrează‑ți calea departe de ea, nu te apropia de ușa casei ei,9ca să nu‑ți dai cinstea altora, și anii tăi unui om nemilos,10ca nu cumva niște străini să se sature de pe urma tăriei tale, și strădaniile tale să fie pentru casa unui străin,11iar la sfârșitul vieții tale să gemi, când carnea și trupul vor fi pe sfârșite,12și să spui: „Cum am urât eu disciplinarea! Cum a disprețuit inima mea mustrarea13și n‑am ascultat de glasul învățătorilor mei, nici nu mi‑am plecat urechea la cei ce mă îndrumau!14Eram cât pe ce să fiu nenorocit de tot în mijlocul adunării și a comunității.“15Bea apă din fântâna ta și din șuvoaiele puțului tău!16De ce să se reverse izvoarele tale afară, și cursurile tale de apă în piețe?17Lasă‑le să fie doar pentru tine, și nu pentru străinii de lângă tine.18Izvorul tău să fie binecuvântat și bucură‑te de soția tinereții tale –19cerboaică iubită, căprioară plăcută! Sânii ei să te sature tot timpul; fii amețit continuu de dragostea ei.20Și pentru ce, fiule, să fii amețit de o străină și să îmbrățișezi sânul unei necunoscute?21Căci căile omului sunt înaintea ochilor DOMNULUI, și El cântărește toate cărările lui.22Cel rău va fi prins de înseși nelegiuirile lui și va fi legat cu funiile păcatului său.23El va muri din lipsă de disciplinare și va rătăci din prea multa lui nebunie.