1Cuvintele lui Agur, fiul lui Iacheh. O rostire.[1] Oracolul acestui om pentru Itiel, pentru Itiel și Ucal.[2]2„Într-adevăr, sunt mai nătâng decât orice alt om și n‑am priceperea omului.3N‑am învățat înțelepciunea și nu am[3] cunoștința celor sfinți[4].4Cine s‑a suit în ceruri și a coborât? Cine a adunat vântul în palmele lui? Cine a strâns apele în haina lui? Cine a stabilit toate marginile pământului? Care este numele lui și care este numele fiului său? Spune‑mi, dacă știi!5Orice cuvânt al lui Dumnezeu este testat[5], este un scut pentru cei ce se adăpostesc în El.6Nu adăuga nimic la cuvintele Lui, ca să nu te mustre și să fii găsit mincinos.7Două lucruri Îți cer, nu mă refuza înainte de a muri:8depărtează de la mine falsitatea și cuvântul mincinos; nu‑mi da nici sărăcie, nici bogăție; hrănește‑mă doar cu pâinea rânduită mie,9ca nu cumva în bogăție să mă lepăd de Tine și să spun: «Cine este DOMNUL?» sau, în sărăcie fiind, să fur și să necinstesc Numele Dumnezeului meu.10Nu bârfi un slujitor înaintea stăpânului său, ca nu cumva să te blesteme și să fii găsit vinovat!11Este o generație care‑și blestemă tatăl și nu‑și binecuvântează mama.12Este o generație curată în ochii ei, dar care totuși nu este spălată de murdăria ei.13Este o generație ai cărei ochi sunt trufași și ale cărei pleoape sunt semețe.14Este o generație ai cărei dinți sunt niște săbii și ale cărei măsele sunt niște cuțite, ca să‑l devoreze pe cel sărac de pe pământ și pe cel nevoiaș dintre oameni.15Lipitoarea are două fiice: «Dă!» și«Dă!» Trei lucruri sunt nesățioase, chiar patru care nu spun niciodată: «Destul!»:16Locuința Morților, pântecul sterp, pământul care nu este niciodată sătul de apă și focul care nu spune niciodată: «Destul!»17Ochiul care batjocorește un tată și desconsideră ascultarea de mamă va fi scobit de corbii din ued[6] și va fi mâncat de puii de vultur. (1 Re 17:6)18Trei lucruri sunt prea uimitoare pentru mine, chiar patru pe care nu le înțeleg:19calea vulturului pe cer, calea șarpelui pe stâncă, calea corabiei în mijlocul mării și calea unui bărbat cu o fecioară.20Iată care este calea unei femei care săvârșește adulter: ea mănâncă, se șterge la gură și spune: «N‑am făcut nimic rău!»21Din cauza a trei lucruri tremură pământul, chiar patru nu le poate îndura:22un slujitor care ajunge rege, un nebun care se satură de pâine,23o femeie disprețuită care se mărită și o roabă care‑i ia locul stăpânei sale.24Patru ființe sunt neînsemnate pe pământ, dar sunt printre cele mai înțelepte:25furnicile nu sunt un popor puternic, și totuși își adună mâncare vara;26viezurii de stâncă[7] nu sunt un popor voinic și totuși își fac casa în stânci;27lăcustele nu au un rege, și totuși înaintează împreună în șiruri;28șopârla, pe care o poți prinde cu mâna, se găsește totuși și în palatele regilor.[8]29Trei ființe au un pas impunător și chiar patru merg cu grație:30leul, viteazul animalelor, care nu se retrage dinaintea nimănui;31cocoșul țanțoș[9], țapul și regele în fruntea[10] oștirii.32Dacă ai făcut pe nebunul, lăudându‑te pe tine însuți, sau dacă ai plănuit ceva rău, pune‑ți mâna la gură!33Căci așa cum baterea laptelui produce smântână, iar lovirea nasului provoacă sânge, tot așa și provocarea mâniei aduce certuri.“