1Când s-au apropiat de Ierusalim şi au ajuns la Betfaghe, lângă Muntele Măslinilor, Isus a trimis doi ucenici,2spunându-le: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră şi imediat ce intraţi în el veţi găsi o măgăriţă legată şi un măgăruş împreună cu ea. Dezlegaţi-i şi aduceţi-i la Mine!3Dacă vă va zice cineva ceva, să-i spuneţi că Domnul are nevoie de ei. Şi imediat îi va trimite.“4Acest lucru s-a întâmplat ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul care zice:5„Spuneţi fiicei Sionului: «Iată că Împăratul tău vine la tine, smerit şi călare pe un măgar, pe un măgăruş, pe mânzul unei măgăriţe!»“[1]6Ucenicii s-au dus şi au făcut aşa cum le poruncise Isus.7Au adus măgăriţa şi măgăruşul, şi-au pus hainele peste ei, iar Isus S-a aşezat deasupra lor.8O mare mulţime de oameni îşi aşterneau hainele pe drum,[2] iar alţii tăiau ramuri din copaci şi le presărau pe drum.9Mulţimile care mergeau înaintea lui Isus şi cele care-L urmau strigau: „Osana,[3] Fiul lui David! Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului!* Osana în locurile preaînalte!“10Când a intrat în Ierusalim, toţi cei din cetate au început să se agite şi să întrebe: – Cine este Acesta? 11Mulţimile răspundeau: – Acesta este Profetul Isus, din Nazaretul Galileii!
Isus alungă negustorii din Templu
12Isus a intrat în Templu[4] şi i-a scos afară pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în Templu. A răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei13şi le-a zis: „Este scris: «Casa Mea va fi numită o casă de rugăciune»,[5] dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari!“*14Au venit la El în Templu nişte orbi şi şchiopi, iar El i-a vindecat.15Dar conducătorii preoţilor şi cărturarii, când au văzut lucrurile minunate pe care le făcea şi pe copiii care strigau în Templu: „Osana, Fiul lui David!“, au fost indignaţi16şi I-au zis: – Auzi ce spun aceştia? Isus le-a răspuns: – Da! N-aţi citit niciodată acolo unde scrie că: „Din gura copiilor şi a celor ce sunt alăptaţi Ţi-ai scos laudă!“[6]? 17Şi, lăsându-i, a ieşit din cetate, S-a îndreptat spre Betania şi a înnoptat acolo.
Blestemarea smochinului neroditor. Puterea rugăciunii.
18Dimineaţa, în timp ce se întorcea în cetate, lui Isus I s-a făcut foame.19A văzut un smochin lângă drum şi S-a dus spre el, dar n-a găsit în el decât frunze. Atunci i-a zis: „În veac să nu mai iasă rod din tine!“ Şi deodată smochinul s-a uscat.20Ucenicii s-au mirat când au văzut acest lucru şi L-au întrebat: – Cum de s-a uscat smochinul aşa deodată? 21Isus le-a răspuns: – Adevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă şi nu v-aţi îndoi, aţi face nu numai ceea ce am făcut Eu smochinului, ci, chiar dacă aţi zice acestui munte: „Ridică-te şi aruncă-te în mare!“, s-ar întâmpla întocmai!22Toate lucrurile pe care le cereţi cu credinţă în rugăciune, le veţi primi.
Autoritatea lui Isus
23A intrat apoi în Templu. În timp ce dădea învăţătură, au venit la El conducătorii preoţilor şi bătrânii poporului şi L-au întrebat: – Cu ce autoritate faci aceste lucruri? Şi cine Ţi-a dat această autoritate? 24Isus le-a răspuns: – Vă voi pune şi Eu o întrebare, iar dacă Îmi veţi răspunde la ea, vă voi spune şi Eu cu ce autoritate fac aceste lucruri.25Botezul lui Ioan de unde era? Din cer sau de la oameni? Ei au început să vorbească între ei şi să zică: „Dacă vom răspunde: «Din cer!», ne va întreba: «Atunci de ce nu l-aţi crezut?»,26iar dacă vom răspunde: «De la oameni!», ne temem de mulţime, fiindcă toţi l-au considerat pe Ioan un profet.“ 27Aşa că I-au răspuns lui Isus: – Nu ştim! Atunci şi El le-a zis: – Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.
Pilda celor doi fii
28Ce părere aveţi? Un om avea doi fii. S-a dus la primul şi i-a zis: – Fiule, du-te şi lucrează astăzi în vie! 29Dar el i-a răspuns: – Nu vreau. Mai târziu însă i-a părut rău şi s-a dus. 30Omul s-a dus şi la celălalt şi i-a spus acelaşi lucru. Acesta i-a răspuns: „Da, stăpâne!“, dar nu s-a dus. 31Care dintre cei doi a făcut voia tatălui? – Primul! I-au răspuns ei.[7] Isus le-a zis: – Adevărat vă spun că până şi colectorii de taxe şi prostituatele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu!32Căci a venit Ioan la voi umblând pe calea dreptăţii şi nu l-aţi crezut! Dar colectorii de taxe şi prostituatele l-au crezut. Şi măcar că aţi văzut acest lucru, nu v-a părut rău la urmă, ca să-l credeţi!
Pilda viticultorilor
33Ascultaţi o altă pildă: Era un om, proprietar de pământ, care a plantat o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea şi a construit un turn de pază.[8] Apoi a arendat-o unor viticultori şi a plecat într-o călătorie.34Când s-a apropiat vremea roadelor, i-a trimis pe sclavii săi la viticultori, ca să-i ia partea cuvenită din roade. 35Viticultorii însă i-au apucat pe sclavii lui şi pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre.36A trimis din nou alţi sclavi, mai mulţi decât primii, dar şi cu aceştia au făcut la fel.37La urmă l-a trimis la ei pe fiul său, spunându-şi: „Pe fiul meu îl vor respecta!“ 38Dar viticultorii, când l-au văzut pe fiul, şi-au zis între ei: „Acesta este moştenitorul! Haideţi să-l omorâm şi să-i luăm moştenirea!“39Şi l-au apucat, l-au scos afară din vie şi l-au omorât. 40Aşadar, când va veni stăpânul viei, ce le va face el acelor viticultori? 41Ei au răspuns: – Pe ticăloşii aceia îi va nimici printr-o moarte groaznică, iar via o va arenda altor viticultori care la vremea potrivită îi vor da partea cuvenită din roade. 42Isus i-a întrebat: – N-aţi citit niciodată în Scripturi că: „Piatra pe care au respins-o zidarii a devenit piatra din capul unghiului. Domnul a făcut acest lucru şi este minunat în ochii noştri!“[9]?43De aceea vă spun că Împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi şi va fi dată unui neam care va aduce roadele cuvenite.44Cel ce cade peste această piatră va fi sfărâmat în bucăţi, iar pe acela peste care cade ea, îl va zdrobi.[10]45Când conducătorii preoţilor şi fariseii au auzit pildele Lui, au înţeles că Isus vorbeşte despre ei.46Ei au căutat să-L prindă, dar le-a fost frică de mulţimi pentru că acestea Îl considerau profet.