1În zilele acelea s‑a adunat din nou o mare mulțime de oameni și nu aveau ce să mănânce. Isus i‑a chemat pe ucenici și le‑a zis: (Mat 15:32)2– Mi‑e milă de cei din mulțime, pentru că sunt deja trei zile de când ei stau cu Mine și n‑au ce să mănânce,3iar dacă îi las să plece acasă flămânzi, vor leșina pe drum, mai ales că unii dintre ei au venit de departe.4Ucenicii Lui I‑au răspuns: – De unde ar putea lua cineva pâini aici, în pustie, ca să‑i sature pe acești oameni?5Isus i‑a întrebat: – Câte pâini aveți? Ei au zis: – Șapte.6Isus i‑a poruncit mulțimii să se așeze pe pământ. Și după ce a luat cele șapte pâini și a mulțumit, le‑a frânt și le‑a dat ucenicilor Săi ca să le împartă, iar ei le‑au împărțit mulțimii.7Mai aveau și câțiva peștișori. El i‑a binecuvântat și a zis să fie împărțiți și aceștia.8Au mâncat toți și s‑au săturat. Și au adunat șapte coșuri pline cu firimiturile rămase.9Erau în jur de patru mii de bărbați. După ce i‑a lăsat să plece,10Isus S‑a urcat imediat în barcă împreună cu ucenicii Lui și S‑a dus în părțile Dalmanutei.[1] (Mat 15:39)
Fariseii cer un semn
11Fariseii au venit și au început să discute aprins cu Isus, căutând un semn din cer[2] de la El ca să‑L pună la încercare. (Mat 16:1)12Însă Isus, oftând adânc în duhul Său, a zis: „De ce caută această generație un semn? Adevărat vă spun că acestei generații nu i se va da niciun semn.“13Apoi i‑a lăsat, S‑a urcat iarăși în barcă și S‑a dus de cealaltă parte a mării.
Drojdia fariseilor și a lui Irod
14Ucenicii uitaseră să ia pâini și nu aveau cu ei în barcă decât o pâine. (Mat 16:5)15Isus le‑a poruncit, zicând: – Aveți grijă, feriți‑vă de drojdia fariseilor și de drojdia lui Irod!16Ei vorbeau unii cu alții despre faptul că nu aveau pâini.17Cunoscând aceasta, Isus le‑a zis: – De ce vorbiți între voi că n‑aveți pâini? Tot nu înțelegeți, nici nu pricepeți? Aveți inima împietrită?18Aveți ochi, dar nu vedeți și aveți urechi, dar nu auziți?[3] Nu vă mai aduceți aminte, (Ier 5:21)19atunci când am frânt cele cinci pâini la cei cinci mii de oameni, câte coșnițe pline cu firimituri ați ridicat? Ei I‑au zis: – Douăsprezece.20– Iar când am frânt cele șapte pâini la cei patru mii de bărbați, câte coșuri pline cu firimituri ați ridicat? Ei I‑au zis: – Șapte.21Atunci El le‑a zis: – Tot nu înțelegeți?
Isus vindecă un orb la Betsaida
22Când au ajuns în Betsaida, I‑au adus un orb și L‑au rugat să Se atingă de el.23Isus l‑a luat pe orb de mână și l‑a dus afară din sat. A scuipat pe ochii acestuia, Și‑a pus mâinile peste el și l‑a întrebat: – Vezi ceva?24Omul s‑a uitat și a zis: – Văd niște oameni, dar mi se par ca niște pomi care umblă.25Atunci Isus Și‑a pus din nou mâinile peste ochii acestuia, iar el a privit țintă și i‑a revenit vederea. Acum el vedea toate lucrurile clar.26Isus l‑a trimis acasă, zicând: – Să nu intri în sat și nici să nu spui cuiva în sat!
Mărturisirea de credință a lui Petru
27Isus S‑a dus împreună cu ucenicii Lui în satele Cezareei lui Filip[4]. Pe drum, Isus i‑a întrebat pe ucenicii Săi, zicându‑le: – Cine zic oamenii că sunt Eu? (Mat 16:13; Mat 16:20; Lu 9:18)28Ei I‑au răspuns, zicând: – Unii zic că ești Ioan Botezătorul, alții zic că ești Ilie, iar alții spun despre Tine că ești unul dintre profeți.29El i‑a întrebat: – Dar voi, cine ziceți că sunt Eu? Petru, răspunzând, I‑a zis: – Tu ești Cristosul!30Atunci Isus le‑a atras atenția să nu spună nimănui despre El.
Isus vorbește despre moartea și învierea Sa
31Apoi a început să‑i învețe că Fiul Omului trebuie să sufere multe[5] și să fie respins de către bătrâni[6], de către conducătorii preoților și de către cărturari, să fie omorât, iar după trei zile să învie. (Is 52:13; Mat 16:21; Mar 14:55; Lu 9:22)32Le vorbea deschis despre aceasta. Petru însă L‑a luat deoparte și a început să‑L mustre.33Dar Isus S‑a întors, S‑a uitat la ucenicii Săi și l‑a mustrat pe Petru, zicând: – Pleacă! Înapoia Mea, Satan[7], căci tu nu te gândești la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor. (Mar 1:13)
Prețul uceniciei
34Apoi i‑a chemat pe cei din mulțime alături de ucenicii Săi și le‑a zis: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să‑și ia crucea și să Mă urmeze. (Mat 16:24; Lu 9:23)35Căci oricine vrea să‑și salveze viața, o va pierde, dar cel ce‑și pierde viața de dragul Meu și de dragul Evangheliei, o va salva.36Într-adevăr, la ce i‑ar folosi unui om să câștige întreaga lume, dacă și‑ar pierde sufletul?37Sau ce va da un om în schimbul sufletului său?38Căci de cel ce îi va fi rușine de Mine și de cuvintele Mele, în această generație adulteră și păcătoasă, de acela Îi va fi rușine și Fiului Omului când va veni în slava Tatălui Său, cu sfinții îngeri.“