Website too slow? Load as basic HTML.

Mark 14

Noua traducere în limba românã

1 Peste două zile era Paştele şi Sărbătoarea Azimelor. Conducătorii preoţilor şi cărturarii căutau o modalitate să-L aresteze pe Isus prin vicleşug şi să-L omoare. 2 Însă ei ziceau: „Nu în timpul sărbătorii, ca nu cumva să se facă tulburare în popor.“ 3 În timp ce se afla în Betania, luând masa în casa lui Simon, leprosul, a venit o femeie care avea un vas de alabastru, plin cu parfum de nard pur, foarte scump. Ea a spart vasul de alabastru şi a turnat parfumul pe capul lui Isus.  4 Unii au fost indignaţi şi au zis între ei: „Pentru ce s-a făcut risipa aceasta de parfum? 5 Căci parfumul acesta s-ar fi putut vinde cu peste trei sute de denari[1], iar banii să fie daţi săracilor!“ Şi o mustrau pe femeie cu asprime.  6 Însă Isus a zis: „Lăsaţi-o în pace! De ce-i cauzaţi supărare? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine! 7 Căci pe săraci îi aveţi întotdeauna cu voi şi puteţi să le faceţi bine oricând vreţi, dar pe Mine nu Mă aveţi întotdeauna! 8 Ea a făcut ce a putut: Mi-a uns trupul mai dinainte, în vederea pregătirii Mele pentru îngropare. 9 Adevărat vă spun că oriunde va fi vestită Evanghelia, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut această femeie, în memoria ei.“ 10 Atunci Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s-a dus la conducătorii preoţilor ca să-L dea pe mâna lor. 11 Ei s-au bucurat când au auzit aceasta şi i-au promis că-i vor da bani. Şi el a început să caute un prilej ca să-L dea pe mâna lor. 12 În prima zi a Sărbătorii Azimelor, când se jertfeşte mielul de Paşte,[2] ucenicii Lui L-au întrebat: – Unde vrei să ne ducem să-Ţi pregătim să mănânci mielul de Paşte?  13 El i-a trimis pe doi dintre ucenicii Lui în cetate şi le-a zis: – Duceţi-vă în cetate şi acolo vă va întâlni un om care duce un vas cu apă. Urmaţi-l, 14 şi acolo unde va intra el, spuneţi stăpânului casei astfel: „Învăţătorul întreabă: «Unde este camera Mea de oaspeţi în care urmează să mănânc mielul de Paşte împreună cu ucenicii Mei?»“ 15 El vă va arăta sus o cameră mare şi gata aranjată. Acolo să faceţi pregătirile pentru noi!  16 Ucenicii au plecat, au ajuns în cetate şi au găsit totul aşa cum le spusese Isus; şi au pregătit mielul de Paşte.  17 Când s-a înserat, Isus a venit împreună cu cei doisprezece. 18 În timp ce erau la masă şi mâncau, Isus a zis: – Adevărat vă spun că unul dintre voi, care mănâncă împreună cu Mine, Mă va trăda. 19 Ei s-au întristat foarte tare şi au început să-L întrebe, unul câte unul: – Nu cumva sunt eu?  20 El le-a răspuns: – Este unul din cei doisprezece, care pune mâna în castron împreună cu Mine.[3] 21 Da, Fiul Omului Se duce după cum este scris cu privire la El, dar vai de omul acela prin care este trădat Fiul Omului! Era mai bine pentru acel om dacă nu s-ar fi născut! 22 În timp ce mâncau, Isus a luat o pâine şi, după ce a binecuvântat-o, a frânt-o şi le-a dat-o ucenicilor, zicând: „Luaţi! Acesta este trupul Meu.“ 23 Apoi a luat un pahar şi, după ce a adus mulţumiri[4], l-a dat ucenicilor şi toţi au băut din el. 24 Isus le-a zis: „Acesta este sângele Meu, sângele legământului[5], care este vărsat pentru mulţi. 25 Adevărat vă spun că nu voi mai bea din rodul viţei până în ziua aceea când îl voi bea nou în Împărăţia lui Dumnezeu.“ 26 După ce au cântat psalmii,[6] s-au dus spre Muntele Măslinilor. 27 Isus le-a zis: – Toţi vă veţi poticni, pentru că este scris: „Voi lovi păstorul, şi oile vor fi risipite!“[7] 28 Dar după învierea Mea voi merge înaintea voastră în Galileea. 29 Petru I-a răspuns: – Chiar dacă toţi se vor poticni, eu nu mă voi poticni!  30 Isus i-a zis: – Adevărat îţi spun că astăzi, în noaptea aceasta, înainte de al doilea cântat al cocoşului,[8] te vei lepăda de Mine de trei ori!  31 Dar Petru a răspuns şi mai convins: – Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, eu tot nu mă voi lepăda de Tine! Şi toţi au spus la fel. 32 Apoi au venit într-un loc numit Ghetsimani şi Isus le-a zis ucenicilor Săi: „Staţi jos aici, în timp ce Eu mă rog!“ 33 I-a luat cu El pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan şi a început să fie neliniştit şi să se mâhnească. 34 El le-a zis: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte. Rămâneţi aici şi vegheaţi!“  35 S-a depărtat puţin, a căzut cu faţa la pământ şi s-a rugat ca, dacă este posibil, să treacă de la El ceasul acela. 36 El zicea: „Abba[9], Tată, la Tine toate lucrurile sunt posibile! Îndepărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi, nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu!“  37 Apoi a venit la ucenici, dar i-a găsit dormind. El i-a zis lui Petru: „Simone, dormi?! N-ai putut veghea nici măcar o oră? 38 Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită! Duhul într-adevăr este doritor, dar carnea este neputincioasă.“  39 S-a îndepărtat şi s-a rugat din nou, spunând aceleaşi cuvinte. 40 A venit iarăşi la ucenici şi i-a găsit dormind, pentru că li se îngreunaseră ochii de somn. Ei nu ştiau ce să-I răspundă.  41 Când a venit a treia oară, le-a zis: „Încă mai dormiţi şi vă odihniţi? Destul! A sosit ceasul! Iată că Fiul Omului este trădat în mâinile păcătoşilor. 42 Sculaţi-vă! Să mergem! Iată că se apropie cel ce Mă trădează!“ 43 Şi imediat, în timp ce El încă vorbea, a venit Iuda, unul din cei doisprezece, împreună cu o mulţime de oameni cu săbii şi ciomege, trimişi de conducătorii preoţilor, de către cărturari şi de către bătrâni.  44 Trădătorul le dăduse următorul semn: „Cel pe Care-L voi săruta, Acela este! Să-L arestaţi şi să-L luaţi sub pază!“ 45 Când a venit, s-a îndreptat imediat spre Isus şi I-a zis: „Rabbi!“[10] Şi L-a sărutat. 46 Atunci ei au pus mâna pe Isus şi L-au arestat. 47 Unul dintre cei ce stăteau acolo a scos sabia şi l-a lovit pe robul marelui preot, tăindu-i o ureche.  48 Isus le-a zis: „Aţi ieşit să Mă prindeţi cu săbii şi ciomege, ca pe un tâlhar[11]? 49 În fiecare zi eram cu voi în Templu şi dădeam învăţătură, dar nu M-aţi arestat! Însă fie ca Scripturile să fie împlinite!“ 50 Toţi L-au părăsit şi au fugit. 51 Un anumit tânăr, care purta peste trupul gol doar o pânză de in, Îl urma pe Isus. L-au prins şi pe el, 52 dar el şi-a lăsat pânza de in şi a fugit dezbrăcat. 53 Pe Isus L-au dus la marele preot, iar acolo s-au adunat toţi conducătorii preoţilor, bătrânii şi cărturarii. 54 Petru L-a urmat de la distanţă până în curtea marelui preot. S-a aşezat împreună cu gărzile şi se încălzea la foc.  55 Conducătorii preoţilor şi întregul Sinedriu[12] căutau vreo mărturie împotriva lui Isus, ca să-L condamne la moarte, dar n-au găsit, 56 pentru că, deşi mulţi dădeau mărturii false împotriva Lui, mărturiile lor nu se potriveau.  57 Unii s-au ridicat şi au depus împotriva Lui o mărturie falsă, spunând: 58 „Noi L-am auzit zicând: «Eu voi dărâma acest Templu, făcut de mâna omului, şi în trei zile voi construi un altul, care nu va fi făcut de mâna omului.»“ 59 Dar nici măcar în privinţa aceasta nu se potrivea mărturia lor. 60 Marele preot s-a ridicat, în mijloc, şi L-a întrebat pe Isus: – Nu răspunzi nimic la ce mărturisesc aceştia împotriva Ta?  61 Dar El tăcea şi nu răspundea nimic.[13] Marele preot L-a întrebat din nou: – Eşti Tu Cristosul, Fiul Celui Binecuvântat?  62 Isus a răspuns: – Eu sunt. Şi Îl veţi vedea pe Fiul Omului şezând la dreapta Puterii şi venind cu norii cerului![14] 63 Atunci marele preot şi-a sfâşiat hainele şi a zis: – Ce nevoie mai avem de martori?! 64 Aţi auzit blasfemia! Ce părere aveţi? Toţi L-au condamnat considerând că este vinovat şi vrednic de moarte. 65 Unii au început să-L scuipe, să-I acopere faţa, să-L lovească şi să-I zică: „Profeţeşte!“, iar gărzile L-au luat la palme. 66 În timp ce Petru se afla jos, în curte, a venit una dintre slujnicele marelui preot 67 şi când l-a văzut pe Petru încălzindu-se la foc, s-a uitat la el şi a zis: – Şi tu erai cu Isus nazarineanul!  68 Însă el s-a lepădat zicând: – Nu ştiu, nici nu înţeleg despre ce vorbeşti! A ieşit afară, în faţa porţii, (şi atunci a cântat cocoşul)[15].  69 Slujnica l-a văzut şi a început din nou să le spună celor ce stăteau acolo: „Acesta este unul dintre ei!“ 70 Însă el s-a lepădat din nou. După puţin timp, cei ce stăteau acolo i-au zis din nou lui Petru: – Cu siguranţă eşti unul dintre ei, căci eşti galileean!  71 Dar el a început să se blesteme şi să jure zicând: – Nu-L cunosc pe acest om despre care vorbiţi!  72 Şi imediat a cântat cocoşul a doua oară. Atunci Petru şi-a adus aminte cuvântul pe care i-l spusese Isus: „Înainte de al doilea cântat al cocoşului te vei lepăda de Mine de trei ori!“ Şi a început să plângă.[16]