Luca 23 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Isus înaintea lui Pilat

1 Toată adunarea lor s‑a ridicat și L‑au dus pe Isus la Pilat. (Mat 27:11; Mar 15:1; Ioan 18:28) 2 Ei au început să‑L acuze, zicând: „Pe Acesta L‑am găsit ducându‑ne în rătăcire neamul, interzicând tributul care se dă Cezarului^[1] și zicând despre Sine că este Cristos, un Împărat!“ (Lu 2:1) 3 Pilat L‑a întrebat, zicând: – Ești Tu Împăratul iudeilor? Isus, răspunzându‑i, a zis: – Tu o spui! 4 Pilat le‑a zis conducătorilor preoților și mulțimilor: – Eu nu găsesc în Omul Acesta niciun motiv ca să‑L acuz! 5 Dar ei au insistat și au zis: – Incită poporul, dând învățătură prin toată Iudeea^[2], din Galileea, de unde a început, și până aici! (Lu 7:17)

Isus înaintea lui Irod

6 Când a auzit acest lucru, Pilat a întrebat dacă Omul este galileean 7 și, aflând că este sub autoritatea lui Irod^[3], L‑a trimis la Irod, care se afla și el în Ierusalim în acele zile. (Lu 3:1) 8 Irod s‑a bucurat foarte mult când L‑a văzut pe Isus, fiindcă de mult timp dorea să‑L vadă, pentru că auzise despre El și spera să‑L vadă înfăptuind vreun semn. 9 I‑a pus multe întrebări, dar Isus nu i‑a răspuns nimic^[4]. (Is 53:7) 10 Conducătorii preoților și cărturarii stăteau acolo, acuzându‑L cu vehemență. 11 Atunci Irod împreună cu soldații lui s‑au purtat cu El cu dispreț și, după ce și‑au bătut joc de El, L‑au îmbrăcat într‑o haină strălucitoare^[5] și L‑au trimis înapoi la Pilat. (Mar 15:17; Ioan 19:2) 12 În aceeași zi, Irod și Pilat s‑au împrietenit unul cu altul, căci înainte fuseseră în dușmănie unul față de celălalt.

Condamnarea lui Isus

13 Pilat a chemat laolaltă conducătorii preoților, conducătorii și poporul (Mat 27:15; Mar 15:6; Ioan 18:39) 14 și le‑a zis: – Mi L‑ați adus pe Omul Acesta, ca pe Unul Care duce în rătăcire poporul. Și iată că eu, după ce L‑am cercetat înaintea voastră, n‑am găsit în Omul Acesta niciunul din motivele pentru care Îl acuzați voi. 15 Și nici Irod nu L‑a găsit vinovat, pentru că ni L‑a trimis înapoi. Iată deci că n‑a săvârșit nimic vrednic de moarte. 16 Așadar, după ce‑L voi pedepsi, Îl voi elibera! 17 El trebuia să le elibereze pe cineva cu ocazia sărbătorii. 18 Însă ei au strigat cu toții, zicând: – La moarte cu Acesta! Eliberează‑ni‑l pe Barabba^[6]! (Mat 27:16) 19 Barabba fusese aruncat în închisoare pentru o răscoală care avusese loc în cetate și pentru crimă. 20 Pilat le‑a vorbit din nou, dorind să‑L elibereze pe Isus, 21 însă ei strigau: – Răstignește‑L!^[7] Răstignește‑L! 22 El le‑a zis a treia oară: – Dar ce rău a făcut Acesta? Eu n‑am găsit în El niciun motiv care să‑L facă vrednic de moarte! Așadar, după ce‑L voi pedepsi, Îl voi elibera! 23 Dar ei insistau, cerându‑i cu strigăte puternice să fie răstignit. Și strigătele lor și ale conducătorilor preoților au biruit. 24 Pilat a decis să li se îndeplinească cererea. 25 L‑a eliberat, așa cum cereau ei, pe cel care fusese aruncat în închisoare pentru răscoală și crimă, iar pe Isus L‑a dat pe mâna lor, ca să‑I facă după cum doresc.

Răstignirea

26 În timp ce‑L duceau de‑acolo, l‑au apucat pe Simon, un om din Cirena, care venea de la câmp, și i‑au pus crucea în spinare, ca s‑o ducă în urma lui Isus. (Mat 27:32; Mar 15:21; Ioan 19:17) 27 Pe Isus Îl urma o mare mulțime de oameni, printre care și niște femei care se băteau pe piept și‑L jeleau. 28 Dar Isus S‑a întors spre ele și le‑a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeți pe Mine, ci plângeți‑vă pe voi și pe copiii voștri! 29 Căci iată, vin zile în care se va spune: «Fericite sunt cele sterpe și pântecele care n‑au născut și fericiți sunt sânii care n‑au alăptat!» 30 Atunci vor începe să zică munților: «Cădeți peste noi!» și dealurilor: «Acoperiți‑ne!»^[8] (Os 10:8) 31 Căci dacă i se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va întâmpla cu cel uscat?!“^[9] (Ez 21:3) 32 Au fost aduși și doi răufăcători, ca să fie omorâți împreună cu El. 33 Când au ajuns în locul numit „Craniul“^[10], i‑au răstignit acolo pe Isus și pe răufăcători, unul la dreapta și unul la stânga Lui.^[11] (Lu 22:37) 34 Isus zicea: „Tată, iartă‑i, căci nu știu ce fac!“ Apoi au aruncat sorții, ca să‑și împartă hainele Lui între ei.^[12] (Ps 22:18) 35 Poporul stătea acolo și se uita. Conducătorii își băteau joc de El, zicând: „Pe alții i‑a salvat! Să Se salveze și pe Sine dacă este Cristosul lui Dumnezeu, Alesul!“ 36 Soldații, de asemenea, își băteau joc de El. Ei se apropiau, Îi ofereau oțet de vin^[13] 37 și ziceau: „Dacă Tu ești Împăratul iudeilor, salvează‑Te pe Tine Însuți!“ 38 Deasupra Lui era și o inscripție cu litere grecești, latinești și ebraice: „Acesta este Împăratul iudeilor.“ 39 Unul dintre răufăcătorii care fuseseră răstigniți, blasfemia împotriva Lui, zicând: „Nu ești Tu Cristosul? Salvează‑Te pe Tine și salvează‑ne și pe noi!“ 40 Celălalt însă l‑a mustrat, zicând: „Nu te temi de Dumnezeu, tu, care ești sub aceeași sentință? 41 Pentru noi, într-adevăr, este drept, căci noi primim ceea ce merităm pentru ce‑am săvârșit, dar Acesta n‑a săvârșit nimic rău!“ 42 Apoi a zis: – Isuse, amintește‑Ți de mine când vii în Împărăția Ta! 43 Isus i‑a răspuns: – Adevărat îți spun, astăzi vei fi cu Mine în Rai!

Moartea lui Isus

44 Era deja cam pe la ceasul al șaselea^[14]. Și s‑a făcut întuneric peste toată țara până la ceasul al nouălea^[15]. (Mat 27:45; Mar 15:33; Lu 12:1; Lu 15:1; Ioan 19:28)

Mat 27:45Mar 15:33Lu 12:1Lu 15:1Ioan 19:28

45 Soarele s‑a întunecat, iar draperia^[16] Templului s‑a rupt prin mijloc. (Ev 9:1; Ev 10:14) 46 Isus a strigat cu glas tare și a zis: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez duhul!“^[17] Și zicând aceasta, Și‑a dat suflarea. (Ps 31:5) 47 Când centurionul^[18] a văzut ce se întâmplase, L‑a slăvit pe Dumnezeu și a zis: „Într-adevăr Omul Acesta era drept^[19]!“ (Lu 7:2) 48 Toate mulțimile care se adunaseră înaintea acestei priveliști, văzând ce se întâmplă, s‑au întors, bătându‑se pe piept. 49 Toți cunoscuții Lui, inclusiv femeile care‑L însoțiseră din Galileea, stăteau la distanță și se uitau la aceste lucruri.

Înmormântarea lui Isus

50 Și iată că era un om pe nume Iosif, un sfetnic în Sinedriu, om bun și drept, (Mat 27:57; Mar 15:42; Ioan 19:38) 51 care nu fusese de acord cu planul și acțiunea lor. Era din Arimateea, o cetate a iudeilor, și aștepta și el Împărăția lui Dumnezeu. 52 Acesta a venit la Pilat și i‑a cerut trupul lui Isus. 53 După ce a dat jos trupul, L‑a înfășurat într‑o pânză de in și L‑a pus într‑un mormânt săpat în stâncă, în care nu mai fusese pus nimeni. 54 Era Ziua Pregătirii și începea Sabatul. 55 Femeile, cele care veniseră împreună cu Isus din Galileea, au mers după Iosif și au văzut mormântul și cum a fost pus trupul lui Isus în el. 56 Ele s‑au întors și au pregătit miresme și parfumuri. Apoi, în ziua de Sabat, s‑au odihnit, potrivit poruncii.