1În acea perioadă, Merodak-Baladan, fiul lui Baladan, rege al Babilonului[1], i‑a trimis lui Ezechia scrisori și un dar, fiindcă auzise că acesta fusese bolnav și se însănătoșise. (2 Re 20:12)2Ezechia s‑a bucurat de ei și le‑a arătat ceea ce era în vistieria sa: argintul, aurul, mirodeniile, uleiul cel scump, tot armamentul lui și tot ce se afla în magaziile lui. Nu a rămas nimic în palatul sau în regatul său pe care Ezechia să nu li‑l fi arătat.3Atunci profetul Isaia a venit la regele Ezechia și l‑a întrebat: – Ce au zis oamenii aceia și de unde au venit? Ezechia i‑a răspuns: – Au venit dintr‑o țară îndepărtată, din Babilon.4Profetul l‑a întrebat: – Ce‑au văzut în palatul tău? Ezechia a răspuns: – Au văzut tot ceea ce este în palatul meu și n‑a rămas nimic în magaziile mele pe care să nu li‑l fi arătat.5Atunci Isaia i‑a zis lui Ezechia: – Ascultă Cuvântul DOMNULUI Oștirilor:6„Iată, vin zile când tot ce este în palatul tău și tot ce au agonisit părinții tăi până în ziua aceasta, va fi dus în Babilon. Nu va mai fi lăsat nimic, zice DOMNUL.7Unii dintre propriii tăi fii, care ți s‑au născut, îți vor fi luați și vor fi făcuți eunuci în palatul împăratului Babilonului.“8Ezechia i‑a zis lui Isaia: – Cuvântul DOMNULUI pe care l‑ai rostit este bun. „Căci“, se gândea[2] el, „măcar în timpul vieții mele va fi pace și siguranță.“