1În ziua aceea, în țara lui Iuda se va cânta această cântare: „Avem o cetate puternică! Dumnezeu a făcut izbăvire din zidurile și meterezele ei!2Deschideți porțile ca să intre neamul cel drept, cel ce păzește credincioșia!3Celui statornic Tu îi asiguri pacea – da, pacea, căci se încrede în Tine.4Încredeți‑vă în DOMNUL pentru totdeauna, pentru că în DOMNUL[1], da, în DOMNUL, aveți o Stâncă veșnică!5Căci El i‑a umilit pe cei ce locuiesc pe înălțimi, a doborât cetatea cea îngâmfată; a doborât‑o la pământ, a aruncat‑o în țărână.6Ea este călcată în picioare, de picioarele celui sărac și strivită sub pașii celor nevoiași.“7Calea celui drept este netedă, cărarea celui drept pe care Tu o netezești este dreaptă.8Da, DOAMNE, umblând pe cărarea poruncilor[2] Tale, Te așteptăm! Numele Tău și aducerea-aminte cu privire la Tine sunt dorința sufletului nostru.9Sufletul meu tânjește după Tine noaptea și duhul dinăuntrul meu Te caută dis‑de‑dimineață, căci atunci când judecățile Tale sunt pe pământ, locuitorii lumii învață dreptatea.10Chiar dacă celui rău i se arată bunăvoință, el tot nu învață dreptatea; tot nedrept se poartă chiar într‑o țară unde domnește dreptatea, și nu privește la măreția DOMNULUI.11DOAMNE, mâna Ta este ridicată, dar ei n‑o văd. Lasă‑i să‑Ți vadă râvna pentru poporul Tău și să li se facă rușine! Lasă ca focul pregătit pentru vrăjmașii Tăi să‑i mistuie!12DOAMNE, Tu vei așeza pacea pentru noi, căci, într-adevăr, toate lucrările noastre, Tu le‑ai înfăptuit pentru noi.13DOAMNE, Dumnezeul nostru, și alți stăpâni în afară de Tine au domnit peste noi, dar noi recunoaștem doar Numele Tău.14Cei morți nu vor mai trăi, umbrele nu se vor mai ridica, căci i‑ai pedepsit, i‑ai nimicit și ai distrus toată amintirea cu privire la ei.15Tu, DOAMNE, ai înmulțit neamul; ai înmulțit neamul și ai lărgit toate hotarele țării. Tu ai fost slăvit!16DOAMNE, ei Te‑au căutat când erau în necaz. Când îi disciplinai, ei își revărsau geamătul.17Ca o femeie însărcinată și gata să nască, care se zvârcolește și țipă în durerile ei, așa eram noi înaintea Ta, DOAMNE.18Am zămislit, ne‑am zvârcolit în dureri, dar am născut vânt. N‑am adus izbăviri pe pământ, iar locuitorii lumii nu sunt născuți.[3]19Dar morții Tăi vor învia. Cadavrul meu se va ridica. Treziți‑vă și cântați de bucurie, cei ce locuiți în țărână! Căci roua Ta este roua luminilor, iar pământul va scoate afară umbrele[4]!20Du‑te, poporul meu, intră în odăile tale și închide ușile după tine! Ascunde‑te pentru câteva clipe, până va trece indignarea!21Căci, iată, DOMNUL iese din Locuința Sa ca să‑i pedepsească pe locuitorii pământului pentru nelegiuirea lor. Pământul va arăta sângele vărsat pe el și nu‑și va mai ascunde ucișii.