1Auzind despre aceste lucruri, toți regii care erau în regiunea de apus a Iordanului, la munte, în zona deluroasă[1], pe întreaga coastă a Mării cea Mare[2] până în dreptul Libanului, și anume regii hitiți, amoriți, canaaniți, periziți, hiviți și iebusiți,2s‑au aliat ca să lupte împotriva lui Iosua și a lui Israel.3Locuitorii din Ghivon însă, când au auzit ce făcuse Iosua cetăților Ierihon și Ai,4s‑au folosit de vicleșug și au plecat spre israeliți, dându‑se drept mesageri. Ei purtau pe măgarii lor saci învechiți și burdufuri vechi de vin, crăpate și peticite.5Erau încălțați cu sandale vechi și peticite și purtau pe ei haine învechite, iar toată pâinea pe care o aveau ca provizie era uscată și fărâmițată.6Au venit la Iosua în tabăra de la Ghilgal și i‑au vorbit astfel lui și bărbaților lui Israel: – Noi am venit dintr‑o țară îndepărtată. Încheiați acum un legământ cu noi!7Bărbații lui Israel le‑au răspuns însă hiviților: – Poate că voi locuiți în mijlocul nostru. Cum să încheiem un legământ cu voi?8Ei i‑au zis lui Iosua: – Suntem robii tăi! Iosua i‑a întrebat: – Cine sunteți și de unde veniți?9Ei i‑au răspuns: – Robii tăi au venit dintr‑o țară foarte îndepărtată, datorită Numelui DOMNULUI, Dumnezeul tău, fiindcă am auzit de faima Lui: tot ceea ce a făcut în Egipt,10precum și ce a făcut celor doi regi amoriți de la răsărit de Iordan, lui Sihon, regele Heșbonului și lui Og, regele Bașanului, care domnea la Aștarot.11Bătrânii noștri împreună cu toți locuitorii țării noastre ne‑au zis: „Luați cu voi provizii pentru călătorie și duceți‑vă să vă întâlniți cu ei și să le spuneți: «Suntem robii voștri. Prin urmare, încheiați legământ cu noi!»“12Pâinea aceasta era caldă când am luat‑o de acasă, în ziua în care am pornit în călătorie către voi, dar acum iată că este uscată și fărâmițată.13Aceste burdufuri de vin au fost odată pline și noi, dar acum iată că sunt crăpate, iar îmbrăcămintea și sandalele ni s‑au învechit mult din cauza călătoriei lungi.14Bărbații israeliți au luat din proviziile lor și nu L‑au mai întrebat pe DOMNUL.15Iosua a făcut pace cu ei și a încheiat cu ei un legământ că‑i va lăsa în viață. Conducătorii comunității le‑au jurat lucrul acesta.16La trei zile după încheierea legământului, au aflat că aceștia sunt vecini cu ei și că locuiesc în mijlocul lor.17Astfel, fiii lui Israel au plecat și în a treia zi au ajuns la cetățile acestora: Ghivon, Chefira, Beerot și Chiriat-Iearim.18Fiii lui Israel nu i‑au putut ataca deoarece conducătorii comunității le juraseră pe DOMNUL, Dumnezeul lui Israel. Și întreaga comunitate a cârtit împotriva conducătorilor.19Toți conducătorii au zis înaintea întregii comunități: „Pentru că le‑am jurat pe DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, nu ne mai putem atinge de ei.20Iată ce vom face cu ei: îi vom lăsa în viață ca să nu se reverse mânia asupra noastră, din cauza jurământului pe care l‑am încheiat cu ei.“21Conducătorii le‑au zis: „Lăsați‑i în viață.“ Au fost însă întrebuințați la tăiat lemne și la scos apă pentru întreaga comunitate, așa cum le spuseseră conducătorii.[3]22Iosua i‑a chemat pe ghivoniți și le‑a zis: – De ce ne‑ați înșelat, zicând: „Suntem foarte departe de voi“, când de fapt locuiți în mijlocul nostru?23Acum sunteți blestemați și niciunul dintre voi nu va înceta să fie rob. Veți fi tăietori de lemne și veți scoate apă pentru Casa Dumnezeului meu.24Ei i‑au răspuns lui Iosua, zicând: – Robilor tăi li s‑a spus deslușit despre ceea ce DOMNUL, Dumnezeul tău, i‑a poruncit robului Său Moise, și anume să vă dea toată țara și să‑i nimicească pe toți locuitorii țării dinaintea voastră. Atunci ne‑am temut pentru viețile noastre din cauza voastră și de aceea am făcut lucrul acesta.25Și acum, iată‑ne în mâinile tale. Fă‑ne potrivit cu ceea ce consideri că este bine și drept să faci.[4]26Iosua le‑a făcut așa cum hotărâse. El i‑a eliberat din mâna fiilor lui Israel și astfel aceștia nu i‑au ucis.27Dar din acea zi, Iosua i‑a pus să taie lemne și să scoată apă pentru comunitate și pentru altarul DOMNULUI; și așa au făcut până în ziua aceasta, în locul ales de El.