de la Biblica1Rostirea pe care a văzut‑o profetul Habacuc.
Prima plângere a profetului
2– Până când, DOAMNE, voi striga după ajutor și Tu nu vei asculta? Până când voi striga către Tine: „Violență!“ și Tu nu vei izbăvi?3De ce mă faci să privesc nelegiuirea? De ce trebuie să mă uit la necaz? Distrugerea și violența sunt înaintea mea; peste tot sunt dezbinări și se stârnesc certuri.4De aceea Legea este fără putere și dreptatea nu se arată niciodată. Căci cel rău îl împresoară[1] pe cel drept și astfel dreptatea este pervertită.
Răspunsul Domnului
5– Uitați‑vă printre neamuri și priviți! Mirați‑vă! Uimiți‑vă! Căci în zilele voastre fac o lucrare pe care n‑ați crede‑o dacă v‑ar povesti‑o cineva!6Iată, îi voi ridica pe caldeeni[2], acel neam crud și năvalnic, care străbate întinderile pământului pentru a lua în stăpânire locuințe care nu sunt ale lui!7Ei sunt îngrozitori și de temut; își au propria lege și nu recunosc nicio altă autoritate![3]8Caii lor sunt mai rapizi decât leoparzii și mai sprinteni decât lupii în amurg. Călăreții lor se avântă, călăreții lor vin de departe. Zboară ca un vultur care se repede să devoreze;9toți vin pentru violență. Privirile lor sunt ațintite[4] tot înainte și adună captivi ca nisipul de mulți.10Își bat joc de regi și‑i iau în derâdere pe conducători. Râd de orice fortificație, căci îngrămădesc pământ[5] lângă ea și o cuceresc.11Apoi trec ca vântul și merg mai departe[6]; el se face astfel vinovat, puterea lui fiindu‑i dumnezeul.
A doua plângere a profetului
12– Oare nu ești Tu din veșnicie, DOAMNE? Dumnezeul meu, Sfântul meu, nu vom muri! DOAMNE, Tu l‑ai rânduit pentru a face judecată! Stânca mea, Tu l‑ai ridicat ca să pedepsească!13Ochii Tăi sunt prea curați ca să se uite la rău; Tu nu poți să privești asuprirea! De ce Te uiți la cei necredincioși și taci când cel rău îl înghite pe cel mai drept decât el?14L‑ai făcut pe om asemenea peștilor mării, asemenea vietății din mare care nu are stăpân.15El îi scoate pe toți cu undița, îi adună cu mreaja lui, îi strânge în năvodul lui și de aceea se bucură și se veselește.16De aceea aduce el jertfe mrejei sale și arde tămâie năvodului său! Datorită lor, partea lui este bogată și mâncarea lui este din abundență!17Va continua el oare să‑și golească mreaja și să ucidă neamuri fără să cruțe nimic?