Website too slow? Load as basic HTML.

Genesis 3

Noua Traducere Românească

1 Șarpele era mai viclean[1] decât orice vietate a câmpului, pe care o făcuse DOMNUL Dumnezeu. El i‑a zis femeii: – A zis într-adevăr Dumnezeu: „Să nu mâncați din orice pom din grădină“? (Ge 2:25) 2 Femeia i‑a răspuns șarpelui: – Putem să mâncăm din rodul pomilor din grădină, 3 dar despre pomul care este în mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: „Să nu mâncați din el și nici să nu‑l atingeți, ca nu cumva să muriți!“ 4 Dar șarpele i‑a zis femeii: – Sigur nu veți muri! 5 Căci Dumnezeu știe că, în ziua când veți mânca din el, vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu[2], cunoscând binele și răul. 6 Când femeia a văzut că pomul era bun pentru hrană, că era o plăcere[3] pentru ochi și că pomul era de dorit[4] ca să facă pe cineva înțelept, a luat din rodul lui și a mâncat. I‑a dat și soțului ei, care era cu ea, și a mâncat și el. (Ge 2:9) 7 Atunci li s‑au deschis ochii la amândoi și au cunoscut că sunt goi. Astfel, ei au cusut laolaltă frunze de smochin și și‑au făcut învelitori. 8 Ei au auzit glasul[5] DOMNULUI Dumnezeu, Care umbla prin grădină în adierea[6] zilei, și s‑au ascuns de fața DOMNULUI Dumnezeu printre pomii din grădină. (Ge 1:2) 9 Dar DOMNUL Dumnezeu l‑a chemat pe Adam și i‑a zis: – Unde ești? 10 El a răspuns: – Am auzit glasul Tău în grădină, dar mi‑a fost teamă pentru că eram gol. De aceea m‑am ascuns. 11 El a zis: – Cine ți‑a spus că ești gol? Ai mâncat cumva din pomul din care ți‑am poruncit să nu mănânci? 12 Omul a răspuns: – Femeia pe care mi‑ai dat‑o ca să fie cu mine, ea mi‑a dat din pom și am mâncat. 13 Atunci DOMNUL Dumnezeu i‑a zis femeii: – Ce‑ai făcut? Femeia a răspuns: – Șarpele m‑a înșelat și am mâncat. 14 DOMNUL Dumnezeu i‑a zis șarpelui: „Pentru că ai făcut aceasta, blestemat ești tu între toate vitele și între toate vietățile de pe câmp. Vei umbla pe pântec și vei mânca țărână în toate zilele vieții tale. 15 Voi pune dușmănie între tine și femeie, între sămânța[7] ta și sămânța ei. Sămânța ei îți[8] va zdrobi capul, iar tu îi vei zdrobi călcâiul.“ 16 Femeii i‑a zis: „Voi face ca durerile nașterii[9] să‑ți fie mari; cu durere vei naște copii. Dorința ta va fi înspre soțul tău, iar el va stăpâni peste tine.[10] 17 Iar lui Adam i‑a zis: „Pentru că ai ascultat de soția ta și ai mâncat din pomul despre care îți poruncisem, zicând: «Să nu mănânci din el», blestemat este pământul din cauza ta. Cu durere îți vei lua hrana din el în toate zilele vieții tale. 18 Spini și mărăcini îți va da, iar tu vei mânca din plantele câmpului. 19 Cu sudoarea frunții tale îți vei mânca pâinea, până când te vei întoarce în pământ, pentru că din el ai fost luat. Căci țărână ești și în țărână te vei întoarce.“ 20 Adam i‑a pus soției sale numele Eva[11], pentru că ea a fost mama tuturor celor vii. 21 DOMNUL Dumnezeu a făcut niște tunici din piele pentru Adam și pentru soția sa și i‑a îmbrăcat. 22 Atunci DOMNUL Dumnezeu a zis: „Iată, omul a ajuns ca unul dintre Noi, cunoscând binele și răul. Acum, să nu cumva să‑și întindă mâna și să ia și din Pomul Vieții ca să mănânce și să trăiască veșnic!“ 23 Astfel, DOMNUL Dumnezeu l‑a trimis[12] pe om afară din grădina Edenului ca să lucreze pământul din care fusese luat. 24 După ce l‑a alungat pe om, a pus la răsăritul grădinii Edenului niște heruvimi și o sabie învăpăiată care se rotea, ca să păzească drumul spre Pomul Vieții.