Website too slow? Load as basic HTML.

Genesis 22

Noua Traducere Românească

1 După toate acestea, Dumnezeu l‑a pus la încercare pe Avraam și i‑a zis: – Avraam! El a răspuns: – Iată‑mă! 2 Dumnezeu i‑a zis: – Ia‑l pe fiul tău, pe singurul tău fiu pe care‑l iubești, pe Isaac, du‑te în ținutul Moria și jertfește‑l acolo ca ardere‑de‑tot pe unul dintre munții despre care îți voi spune. 3 Avraam s‑a sculat dis‑de‑dimineață, și‑a înșeuat măgarul, i‑a luat pe doi dintre slujitorii săi și pe fiul său Isaac, a tăiat lemne pentru arderea‑de‑tot, apoi s‑a ridicat și a plecat spre locul despre care îi vorbise Dumnezeu. 4 A treia zi, Avraam și‑a ridicat ochii și a văzut locul de departe. 5 Atunci Avraam le‑a zis slujitorilor săi: „Rămâneți aici cu măgarul; eu și băiatul vom merge până acolo, ne vom închina, iar după aceea ne vom întoarce la voi.“ 6 Avraam a luat lemnele pentru arderea‑de‑tot și le‑a pus pe umerii fiului său Isaac, iar el a dus focul și cuțitul. Și cei doi au plecat împreună. 7 Isaac i‑a zis tatălui său, Avraam: – Tată! El a răspuns: – Iată‑mă, fiule. Isaac i‑a zis: – Iată focul și lemnele, dar unde este mielul pentru arderea‑de‑tot? 8 Avraam i‑a răspuns: – Dumnezeu Însuși Se va îngriji de mielul pentru arderea‑de‑tot, fiule. Și cei doi au mers împreună mai departe. 9 Când au ajuns în locul despre care îi spusese Dumnezeu, Avraam a zidit acolo un altar și a așezat lemnele pe el. După aceea, l‑a legat pe fiul său Isaac și l‑a pus pe altar, deasupra lemnelor. 10 Apoi Avraam și‑a întins mâna și a luat cuțitul ca să‑l înjunghie pe fiul său. 11 Dar Îngerul DOMNULUI l‑a strigat din ceruri și i‑a zis: – Avraam! Avraam! El a răspuns: – Iată‑mă! 12 Îngerul i‑a zis: – Nu pune mâna pe băiat. Nu‑i face nimic, pentru că acum știu că te temi de Dumnezeu, întrucât nu l‑ai cruțat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine. 13 Avraam și‑a ridicat ochii, s‑a uitat și iată că înapoia sa era un berbec prins cu coarnele într‑un tufiș. S‑a dus, a luat berbecul și l‑a jertfit ca ardere‑de‑tot în locul fiului său. 14 Avraam a pus acelui loc numele „DOMNUL va purta de grijă“[1]. De aceea se spune și astăzi: „La muntele DOMNULUI se va purta de grijă.[2] 15 Îngerul DOMNULUI l‑a strigat din ceruri pentru a doua oară pe Avraam 16 și i‑a zis: „Deoarece ai făcut acest lucru și nu l‑ai cruțat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, jur pe Mine Însumi, zice DOMNUL, 17 că te voi binecuvânta cu adevărat și‑ți voi înmulți foarte mult sămânța[3], cât stelele cerurilor și cât nisipul de pe țărmul mării. Sămânța ta va stăpâni poarta dușmanilor ei, (Ge 12:7) 18 iar prin sămânța[4] ta vor fi binecuvântate toate neamurile pământului, pentru că M‑ai ascultat.“ (Ge 12:7) 19 Avraam s‑a întors la slujitorii săi, iar ei s‑au ridicat și au mers împreună cu el la Beer-Șeba. Și Avraam a locuit în Beer-Șeba. 20 După toate acestea, i s‑a spus lui Avraam, spunându‑i‑se: „Iată, Milca i‑a născut și ea copii fratelui tău, Nahor: 21 pe Uț, întâiul său născut, pe Buz, fratele acestuia, pe Chemuel, tatăl lui Aram, 22 pe Chesed, pe Hazo, pe Pildaș, pe Yidlaf și pe Betuel.“ 23 Lui Betuel i s‑a născut Rebeca. Pe aceștia opt i‑a născut Milca lui Nahor, fratele lui Avraam. 24 De asemenea, Reuma, țiitoarea[5] lui, i‑a născut pe Tebah, pe Gaham, pe Tahaș și pe Maaca. (Jud 19:3)