1Tot pământul avea o singură limbă și aceleași cuvinte.2Călătorind spre răsărit, oamenii au găsit o câmpie în țara Șinar[1] și au locuit acolo.3Atunci fiecare i‑a zis semenului său: „Haideți să facem cărămizi și să le ardem bine.“ Ei foloseau cărămizi în loc de pietre și smoală în loc de mortar.4Apoi au zis: „Haideți! Să ne construim o cetate și un turn cu vârful până la ceruri și să ne facem un nume, ca să nu fim împrăștiați pe fața întregului pământ!“5DOMNUL S‑a coborât să vadă cetatea și turnul pe care oamenii le construiau.6DOMNUL a zis: „Iată, ei sunt un singur popor, toți au aceeași limbă, iar acesta este doar începutul a ceea ce vor să facă. Nimic din ceea ce și‑au propus să facă nu va fi imposibil pentru ei.7Haideți! Să Ne coborâm și să le încurcăm acolo limba, astfel încât să nu‑și mai înțeleagă limba unii altora.“8Astfel, DOMNUL i‑a împrăștiat de acolo pe suprafața întregului pământ, iar ei au încetat să mai construiască cetatea.9De aceea, cetății i s‑a pus numele Babel[2], pentru că acolo DOMNUL a încurcat limba întregului pământ și apoi i‑a împrăștiat pe suprafața întregului pământ.
Urmașii lui Sem până la Avram
10Aceasta este istoria[3] lui Sem. La vârsta de o sută de ani, la doi ani după potop, lui Sem i s‑a născut Arpahșad. (Gen 2:4; 1 Cro 1:24)11După nașterea lui Arpahșad, Sem a mai trăit cinci sute de ani și i s‑au mai născut fii și fiice.12La vârsta de treizeci și cinci de ani, lui Arpahșad i s‑a născut Șelah.13După nașterea lui Șelah, Arpahșad a mai trăit patru sute trei ani și i s‑au mai născut fii și fiice.14La vârsta de treizeci de ani, lui Șelah i s‑a născut Eber.15După nașterea lui Eber, Șelah a mai trăit patru sute trei ani și i s‑au mai născut fii și fiice.16La vârsta de treizeci și patru de ani, lui Eber i s‑a născut Peleg.17După nașterea lui Peleg, Eber a mai trăit patru sute treizeci de ani și i s‑au mai născut fii și fiice.18La vârsta de treizeci de ani, lui Peleg i s‑a născut Reu.19După nașterea lui Reu, Peleg a mai trăit două sute nouă ani și i s‑au mai născut fii și fiice.20La vârsta de treizeci și doi de ani, lui Reu i s‑a născut Serug.21După nașterea lui Serug, Reu a mai trăit două sute șapte ani și i s‑au mai născut fii și fiice.22La vârsta de treizeci de ani, lui Serug i s‑a născut Nahor.23După nașterea lui Nahor, Serug a mai trăit două sute de ani și i s‑au mai născut fii și fiice.24La vârsta de douăzeci și nouă de ani, lui Nahor i s‑a născut Terah.25După nașterea lui Terah, Nahor a mai trăit o sută nouăsprezece ani și i s‑au mai născut fii și fiice.26La vârsta de șaptezeci de ani, lui Terah i s‑au născut Avram, Nahor și Haran.
Urmașii lui Terah
27Aceasta este istoria[4] lui Terah: lui Terah i s‑au născut Avram, Nahor și Haran. Lui Haran i s‑a născut Lot. (Gen 2:4)28Haran a murit înaintea tatălui său, Terah, în țara în care s‑a născut, în Ur din Caldeea.29Avram și Nahor și‑au luat soții. Numele soției lui Avram era Sarai, iar numele soției lui Nahor era Milca. Ea era fiica lui Haran, tatăl Milcăi și al Iscăi.30Sarai era stearpă; ea nu avea copii.31Terah i‑a luat pe fiul său Avram și pe nepotul său Lot, fiul lui Haran, precum și pe Sarai, nora sa și soția fiului său Avram, și au ieșit împreună din Ur, din Caldeea, ca să meargă în țara Canaan. Au ajuns în Haran[5] și au locuit acolo.32Terah a trăit două sute cinci ani, apoi a murit în Haran.