1Cam în aceeași vreme, regele Irod[1] a pus mâna pe unii din biserică pentru a le face rău. (Lu 3:1; Fapte 4:27)2El l‑a omorât cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan.3Când a văzut că lucrul acesta place iudeilor, l‑a mai arestat și pe Petru. Era în timpul Sărbătorii Azimelor.4După ce l‑a prins, l‑a aruncat în închisoare, lăsându‑l sub paza a patru grupe[2] de câte patru soldați. El intenționa ca, după Paște, să‑l ducă înaintea poporului.5În timp ce Petru era păzit în închisoare, biserica se ruga cu înflăcărare lui Dumnezeu pentru el.
Eliberarea miraculoasă a lui Petru
6În noaptea de dinaintea zilei când Irod urma să‑l ducă înaintea poporului, Petru dormea între doi soldați, legat cu două lanțuri, iar niște gărzi păzeau închisoarea, stând în fața porții.7Și iată că un înger al Domnului a apărut deodată și o lumină a strălucit în celula închisorii. El l‑a trezit pe Petru, lovindu‑l în coastă, și i‑a zis: „Ridică‑te repede!“ Atunci lanțurile i‑au căzut de la mâini.8Îngerul i‑a zis: „Încinge‑ți mijlocul și leagă‑ți sandalele!“ El a făcut întocmai. Îngerul i‑a zis: „Pune mantaua pe tine și urmează‑mă!“9Petru l‑a urmat și a ieșit afară, dar nu știa că ceea ce se întâmplă cu ajutorul îngerului este adevărat: i se părea că are[3] o viziune.10După ce au trecut de prima și de a doua gardă, au ajuns la poarta de fier care dă în cetate, iar ea li s‑a deschis de la sine. Au ieșit, au luat‑o pe o stradă și imediat îngerul s‑a îndepărtat de la el.11Când s‑a dezmeticit, Petru și‑a zis: „Acum știu într-adevăr că Domnul Și‑a trimis îngerul și m‑a salvat din mâna lui Irod și de la tot ce aștepta poporul iudeu să se întâmple!“12Înțelegând cele petrecute, s‑a dus acasă la Maria, mama lui Ioan, numit și Marcu, unde erau adunați destul de mulți oameni și se rugau.13A bătut la ușa pridvorului și o slujnică, pe nume Roda, a venit să răspundă.14Ea a recunoscut glasul lui Petru și, de bucurie, în loc să deschidă ușa, a alergat înăuntru și a anunțat că Petru stă la ușă.15Ei i‑au zis: „Ți‑ai ieșit din minți!“ Dar ea insista că este așa. Ei însă ziceau: „Este îngerul lui!“[4] (Mat 18:10; Ev 1:14)16Petru însă continua să bată. Când au deschis și l‑au văzut, au încremenit.17El le‑a făcut semn cu mâna să tacă și le‑a istorisit cum l‑a scos Domnul din închisoare. Apoi a zis: „Transmiteți aceste lucruri lui Iacov[5] și celorlalți frați!“ După aceea a ieșit și a plecat în alt loc.18Când s‑a făcut ziuă, s‑a stârnit o mare tulburare între gardieni cu privire la ceea ce se întâmplase cu Petru.19Irod l‑a căutat și, pentru că nu l‑a găsit, a cercetat gărzile și a poruncit să fie executate. Apoi a coborât din Iudeea în Cezareea[6] și a rămas o vreme acolo. (Fapte 8:40)
Moartea lui Irod
20Irod era foarte mâniat pe tyrieni și pe sidonieni. Dar aceștia au venit într‑un singur gând la el și, după ce l‑au convins pe Blastus, șambelanul[7] regelui, să‑i ajute, au cerut pace, pentru că țara lor primea hrană din țara regelui.21Într‑o zi hotărâtă[8], Irod s‑a îmbrăcat în haina regală, s‑a așezat pe scaunul de judecată și le‑a ținut un discurs.22Mulțimea a strigat: „Acesta este glasul unui zeu, nu al unui om!“23Deodată l‑a lovit un înger al Domnului[9], pentru că nu dăduse slavă lui Dumnezeu, și și‑a dat suflarea, fiind mâncat de viermi.24Însă Cuvântul lui Dumnezeu înainta și era tot mai răspândit.25Barnabas și Saul, după ce și‑au împlinit însărcinarea, s‑au întors de la[10] Ierusalim, luându‑l cu ei pe Ioan, numit și Marcu.