1DOMNUL îi zisese lui Moise: „Voi mai aduce încă o urgie peste Faraon și peste Egipt. După aceasta, el vă va lăsa să plecați de aici. Când vă va lăsa să plecați de aici, de fapt el vă va alunga de tot.2Spune poporului ca orice om să ceară vecinului său și orice femeie să ceară vecinei ei lucruri de argint și de aur.“3DOMNUL a făcut ca poporul să găsească bunăvoință înaintea[1] egiptenilor. Mai mult, Moise a devenit un om foarte însemnat în țara Egiptului, atât în ochii slujitorilor lui Faraon, cât și în ochii poporului.4Moise a zis: – Așa vorbește DOMNUL: „La miezul nopții voi ieși în mijlocul Egiptului.5Toți întâii născuți din țara Egiptului vor muri, de la întâiul născut al lui Faraon care stă pe tron, până la întâiul născut al roabei care învârte la râșniță și până la toți întâii născuți ai vitelor.6Apoi va fi un mare strigăt în toată țara Egiptului, așa cum n‑a mai fost și nu va mai fi.7Dar între fiii lui Israel nici măcar un câine nu va lătra, nici la animale, nici la oameni, ca să știți ce deosebire face DOMNUL între Egipt și Israel.“8Atunci toți acești slujitori ai tăi vor veni la mine și se vor pleca până la pământ înaintea mea, zicând: „Ieși, tu și tot poporul care te urmează!“ După aceea voi ieși. Și plin de mânie Moise a ieșit de la Faraon.9DOMNUL i‑a zis lui Moise: „Faraon nu vă va asculta, pentru ca minunile Mele să se înmulțească în țara Egiptului.“10Moise și Aaron au făcut toate aceste minuni înaintea lui Faraon, dar DOMNUL a împietrit[2] inima lui Faraon și acesta nu i‑a lăsat pe fiii lui Israel să plece din țara sa. (Ex 4:21)