1De aceea, având un nor așa de mare de martori care ne înconjoară, să dăm la o parte orice greutate și păcatul care ne înfășoară atât de ușor și să alergăm cu răbdare[1] cursa care ne stă înainte.2Să privim țintă la Isus, Inițiatorul[2] credinței și Cel Ce desăvârșește credința, Care, pentru bucuria ce‑I stătea înainte, a îndurat crucea, disprețuindu‑i rușinea, și S‑a așezat la dreapta tronului lui Dumnezeu. (Ev 2:10)3Gândiți‑vă bine[3] la Cel Ce a îndurat o astfel de împotrivire față de El Însuși din partea păcătoșilor, ca să nu vă descurajați în sufletele voastre și să obosiți.4Voi nu v‑ați împotrivit încă până la sânge în lupta împotriva păcatului5și ați uitat îndemnul pe care vi‑l dă ca unor fii: „Fiul meu, nu disprețui disciplinarea Domnului, nici nu obosi când ești mustrat de El,6căci Domnul îl disciplinează pe cel pe care‑l iubește și‑l lovește cu nuiaua pe orice fiu pe care‑l primește.“[4] (Prov 3:11; Prov 3:12)7Îndurați[5] având în vedere disciplinarea! Dumnezeu Se poartă cu voi ca și cu niște fii. Căci care este fiul pe care nu‑l disciplinează tatăl?8Însă dacă sunteți scutiți de disciplinare,[6] la care toți au devenit părtași, atunci sunteți copii nelegitimi, iar nu fii!9Mai mult, am avut părinți trupești care ne disciplinau și pe care îi respectam. Cu cât mai mult deci trebuie să ne supunem Tatălui duhurilor și să trăim!?10Căci ei, într-adevăr, ne disciplinau pentru puține zile, așa cum li se părea lor că este bine, însă El o face spre folosul nostru, ca să avem parte de sfințenia Lui.11Orice disciplinare nu pare în prezent o bucurie, ci mai degrabă o întristare, dar mai târziu produce rodul pașnic al dreptății, pentru cei ce au fost încercați prin ea.12De aceea, întăriți‑vă brațele obosite și genunchii slăbiți!13„Faceți cărări drepte pentru picioarele voastre“[7], pentru ca șchiopul să nu‑și scrântească piciorul, ci mai degrabă să fie vindecat! (Prov 4:26)14Urmăriți cu toții pacea și sfințirea, fără de care nimeni nu‑L va vedea pe Domnul.15Îngrijiți‑vă ca nu cumva vreunul să ducă lipsă de harul lui Dumnezeu, ca nu cumva să crească vreo rădăcină de amărăciune, care să provoace durere, iar prin ea mulți să fie pângăriți,[8] (Deut 29:18)16ca nu cumva vreunul să fie curvar sau lumesc ca Esau, care, pentru o mâncare, și‑a vândut drepturile de întâi născut.17Voi știți că, mai târziu, când a dorit să moștenească binecuvântarea, a fost respins, căci n‑a mai găsit loc de pocăință, chiar dacă a căutat‑o cu lacrimi.18Căci nu v‑ați apropiat de ceea ce poate fi atins, de ceea ce este cuprins de foc, de întuneric, negură și furtună,19nici de sunet de trâmbiță sau de un glas ale cărui cuvinte i‑au făcut pe cei ce l‑au auzit să ceară să nu li se mai vorbească, –20pentru că n‑au putut îndura ce s‑a poruncit: „Chiar dacă un animal atinge muntele, să fie omorât cu pietre!“[9]; (Ex 19:12)21priveliștea aceea era atât de înspăimântătoare, încât Moise a spus: „Sunt înspăimântat[10] și tremur!“ – (Deut 9:19)22ci v‑ați apropiat de muntele Sion, de cetatea Dumnezeului cel Viu, Ierusalimul ceresc, de miile de îngeri adunați pentru sărbătoare,23de Biserica întâilor născuți scriși în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de duhurile desăvârșite ale celor drepți,24de Isus, Mijlocitorul Noului Legământ, și de sângele stropit, care vorbește mai bine decât sângele lui Abel.25Vedeți să nu‑L respingeți pe Cel Ce vă vorbește! Căci dacă n‑au scăpat aceia care L‑au respins pe Cel Ce i‑a avertizat pe pământ, cu atât mai mult nici noi nu vom scăpa, dacă ne întoarcem de la Cel Ce ne avertizează din ceruri,26al Cărui glas a clătinat atunci pământul, dar Care acum a promis, zicând: „Voi clătina încă o dată nu numai pământul, ci și cerul.“[11] (Hag 2:6)27Cuvintele „încă o dată“ arată înlăturarea lucrurilor clătinate, adică a lucrurilor create[12], astfel încât să rămână lucrurile ce nu pot fi clătinate.28De aceea, întrucât primim o Împărăție care nu poate fi clătinată, să avem în inimile noastre o mulțumire prin care să ne închinăm lui Dumnezeu într‑un mod plăcut, cu evlavie și reverență,29pentru că „Dumnezeul nostru este un foc mistuitor“[13]. (Deut 4:24)