1Credinţa este o încredere în lucrurile nădăjduite, o certitudine cu privire la lucrurile nevăzute.2Prin aceasta cei din vechime au fost vorbiţi de bine.3Prin credinţă înţelegem că veacurile au fost create prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa încât ceea ce se vede a fost făcut din lucruri care nu se văd.4Prin credinţă I-a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât a lui Cain. Prin aceasta s-a spus despre el că este drept, atunci când Dumnezeu a vorbit de bine despre darurile sale. El a murit, însă prin credinţa sa, el încă vorbeşte.5Prin credinţă a fost luat Enoh, ca să nu vadă moartea. Şi n-a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu l-a luat. Căci înainte de strămutarea lui s-a depus mărturie că Îi era plăcut lui Dumnezeu.6Şi fără credinţă este imposibil să-I fim plăcuţi, pentru că oricine se apropie de El trebuie să creadă că El există şi că îi răsplăteşte pe cei ce-L caută.7Prin credinţă a ascultat Noe, când a fost avertizat cu privire la lucruri pe care el încă nu le vedea, şi a construit o arcă, pentru a-şi salva familia. Prin aceasta el a condamnat lumea şi a devenit un moştenitor al dreptăţii care este potrivit cu credinţa.8Prin credinţă a ascultat Avraam când a fost chemat să plece şi să se ducă într-un loc pe care urma să-l primească drept moştenire şi a ieşit fără să ştie unde se duce.9Prin credinţă a stat el în ţara promisă, ca într-o ţară străină, locuind în corturi, cu Isaac şi Iacov, care erau moştenitori, împreună cu el, ai aceleiaşi promisiuni.10Căci el aştepta cetatea care are temelii, al cărei arhitect şi constructor este Dumnezeu.11Prin credinţă a primit Sara puterea de a avea o sămânţă
1. <footnote>11:11 Sau: Prin credinţă a primit el puterea de a procrea, chiar dacă era înaintat în vârstă, iar Sara era stearpă </footnote>
[1], chiar dacă ea era stearpă, iar Avraam era înaintat în vârstă,* deoarece el L-a considerat credincios pe Cel Ce a promis.12De aceea, dintr-un singur om – şi acesta aproape mort – s-au născut urmaşi atât de numeroşi ca stelele de pe cer şi fără număr ca nisipul de pe ţărmul mării.13Toţi aceştia au murit crezând, însă fără să primească lucrurile promise, ci doar le-au văzut de departe, le-au salutat şi au mărturisit că sunt străini şi peregrini pe pământ.14Cei care vorbesc în acest fel arată că sunt în căutarea unei patrii.15Dacă ei s-ar fi gândit la ţara din care au plecat, ar fi avut ocazia să se întoarcă în ea,16însă ei aspirau după o ţară mai bună, adică una cerească. De aceea, lui Dumnezeu nu-I este ruşine să fie numit Dumnezeul lor, pentru că El a pregătit o cetate pentru ei.17Prin credinţă l-a jertfit Avraam pe Isaac, atunci când a fost pus la încercare; el, cel care a primit promisiunile, a fost gata să-şi jertfească singurul fiu,18chiar dacă i se spusese: „Prin Isaac îşi va primi numele sămânţa ta.“
1. <footnote>11:18 Vezi Gen. 21:12</footnote>
[2]19El s-a gândit că Dumnezeu poate să învie pe cineva din morţi şi, figurat vorbind, aşa l-a primit înapoi.20Prin credinţă i-a binecuvântat Isaac pe Iacov şi pe Esau cu privire la viitor.21Prin credinţă i-a binecuvântat Iacov, când era pe moarte, pe fiecare dintre fiii lui Iosif şi s-a închinat rezemându-se pe vârful toiagului său.
1. <footnote>11:21 Cf. LXX, Gen. 47:31; acelaşi verset, în TM, conţine: s-a închinat pe căpătâiul patului său; în scrierea veche ebraică, care nu era vocalizată, termenul pentru pat, m(i)tt(a)h, se scria la fel cu cel pentru toiag, m(a)tt(e)h; prin urmare, termenul original putea fi atât cel pentru pat, cât şi cel pentru toiag</footnote>
[3]22Prin credinţă a vorbit Iosif la sfârşitul vieţii sale despre exodul poporului Israel şi a dat porunci cu privire la oasele sale.23Prin credinţă a fost ascuns Moise de către părinţii săi timp de trei luni, după ce s-a născut – pentru că au văzut că era un copil frumos şi nu s-au temut de porunca împăratului.24Prin credinţă a refuzat Moise, când a crescut, să fie numit „fiul fiicei lui Faraon“,25alegând mai degrabă să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu, decât să se bucure de păcat pentru puţin timp.26El a considerat abuzul suferit pentru Cristos ca fiind o bogăţie mai mare decât bogăţiile Egiptului, pentru că el îşi aţintise privirea la răsplata viitoare.27Prin credinţă a ieşit din Egipt, fără să se teamă de mânia monarhului; el a perseverat, ca şi când L-ar fi văzut pe Cel Ce este nevăzut.28Prin credinţă a instaurat Paştele şi stropirea cu sânge, pentru ca Nimicitorul să nu-i omoare pe întâii lor născuţi.29Prin credinţă a trecut poporul prin Marea Roşie
1. <footnote>11:29În textul ebraic la care face referire versetul avem: Yam Suf (lit.: Marea Trestiilor sau, mai probabil, Marea Algelor). Denumirea de Marea Roşie a fost introdusă în traducerile moderne prin LXX şi VUL; în VT însă sintagma ebraică denumea actualul Golf Aqaba, la sud de Elat. Chiar şi astăzi Golful Aqaba este numit de localnici Yam Suf; vezi 1 Regi 9:26</footnote>
[4] ca pe uscat. Când au încercat însă şi egiptenii lucrul acesta, s-au înecat.30Prin credinţă au căzut zidurile Ierihonului, după ce le înconjuraseră timp de şapte zile.31Prin credinţă n-a pierit prostituata Rahav împreună cu cei neascultători, pentru că i-a primit bine pe spioni.32Şi ce-aş mai putea spune? N-am suficient timp să vorbesc despre Ghedeon, Barak, Samson, Iefta, David, Samuel şi despre profeţi.33Prin credinţă au cucerit ei regate, au administrat dreptatea, au obţinut promisiunile, au închis gurile leilor,34au stins furia flăcărilor, au scăpat de tăişul sabiei; din oameni slabi au fost făcuţi oameni puternici, au devenit tari în război, au alungat armatele străine;35femeile şi-au primit morţii înviaţi; unii au fost torturaţi şi au refuzat să fie eliberaţi, ca să obţină o înviere mai bună,36alţii au îndurat batjocură şi biciuire, şi chiar lanţuri şi închisoare,37au fost împroşcaţi cu pietre,
1. <footnote>11:37 Unele mss conţin şi: au fost puşi la încercare</footnote>
[5] au fost tăiaţi în două cu fierăstrăul, au fost ucişi cu sabia, au umblat îmbrăcaţi în piei de oi şi de capre; săraci, persecutaţi, chinuiţi,38ei, de care lumea nu era vrednică, au pribegit prin pustie şi prin munţi, prin peşteri şi prin gropile pământului.39Ei toţi au fost vorbiţi de bine pentru credinţa lor, însă n-au primit ceea ce a fost promis,40întrucât Dumnezeu a ales dinainte un plan mai bun pentru noi, ca să nu fie ei făcuţi desăvârşiţi fără noi.