1După aceste evenimente, împăratul Ahașveroș l‑a avansat în funcție pe Haman, fiul lui Hamedata, agaghitul. El l‑a înălțat și a pus scaunul acestuia mai presus decât cel al tuturor demnitarilor care erau lângă el.2Toți slujitorii împăratului, care stăteau la poarta împăratului, îngenuncheau și se plecau înaintea lui Haman, căci așa le poruncise împăratul. Mardoheu însă nu îngenunchea și nu se pleca cu fața la pământ.3Slujitorii împăratului, care stăteau la poarta împăratului, i‑au zis lui Mardoheu: „De ce încalci porunca împăratului?“4Fiindcă ei îi spuneau zi de zi lucrul acesta, iar el nu asculta, l‑au înștiințat pe Haman, ca să vadă dacă atitudinea[1] lui Mardoheu va fi îngăduită, căci acesta le spusese că este iudeu.5Când Haman a văzut că Mardoheu nu îngenunchea și nu se pleca înaintea lui, s‑a umplut de mânie.6A considerat prea puțin lucru să pună mâna numai pe Mardoheu și, pentru că‑l înștiințaseră despre poporul lui Mardoheu, Haman a plănuit nimicirea tuturor iudeilor, poporul lui Mardoheu, din toată împărăția lui Ahașveroș.7În prima lună, adică în luna Nisan, în anul al doisprezecelea al împăratului Ahașveroș, au aruncat „Purul“, adică sorțul, înaintea lui Haman, pentru fiecare zi și pentru fiecare lună, până la[2] luna a douăsprezecea, adică luna Adar[3].8Atunci Haman i‑a zis împăratului Ahașveroș: – Există un anumit popor care a fost împrăștiat și împărțit printre popoare, în toate provinciile împărăției tale, un popor ale cărui legi sunt diferite de ale tuturor popoarelor și nu împlinește legile împăratului. Nu este în folosul împăratului să le dea pace!9Dacă împăratul încuviințează, să se scrie atunci un decret prin care ei să fie nimiciți, iar eu voi cântări zece mii de talanți[4] de argint în mâinile celor ce fac lucrarea, ca să fie puși în vistieria împăratului.10Împăratul și‑a scos inelul de pe deget și i l‑a dat lui Haman, fiul lui Hamedata, agaghitul, dușmanul iudeilor.11Împăratul i‑a zis lui Haman: – Poți să‑ți păstrezi argintul! Iar în privința poporului, fă‑i așa cum crezi că este bine[5]!12Scribii împăratului au fost chemați în luna întâi, în ziua a treisprezecea, iar ei au scris tot ce le‑a poruncit Haman satrapilor împăratului, guvernatorilor puși peste fiecare provincie și conducătorilor fiecărui popor, fiecărei provincii în scrierea ei și fiecărui popor în limba lui. S‑a scris în numele împăratului Ahașveroș și s‑a pus apoi pecetea cu inelul împăratului.13Scrisorile au fost trimise, prin curieri, spre toate provinciile împăratului și aveau în vedere atât nimicirea, uciderea și stârpirea tuturor iudeilor, tineri și bătrâni, copii și femei, într‑o singură zi, și anume în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică a lunii Adar, cât și prădarea bunurilor lor.14Câte o copie a documentului a fost dată ca decret în fiecare provincie, anunțând fiecare popor să fie pregătit în vederea acestei zile.15Curierii au plecat în mare grabă, după porunca împăratului. Decretul a fost dat și în citadela Susei. În timp ce împăratul și Haman s‑au așezat să bea, cei din cetatea Susa au rămas înmărmuriți.