1Așadar, eu, cel întemnițat pentru Domnul, vă îndemn să umblați într‑un mod vrednic de chemarea la care ați fost chemați:2cu toată smerenia și blândețea, cu îndelungă răbdare, îngăduindu‑vă unii pe alții în dragoste3și străduindu‑vă să păstrați unitatea Duhului în legătura păcii.4Este un singur trup și un singur Duh, așa cum și voi ați fost chemați la o singură[1] speranță a chemării voastre,5un singur Domn, o singură credință, un singur botez,6un singur Dumnezeu și Tată al tuturor, Care este deasupra tuturor, prin toți și în toți.7Dar fiecăruia dintre noi ne‑a fost dat harul după măsura darului lui Cristos.8De aceea spune: „Când S‑a suit în înălțime, a luat captivă captivitatea. A dat daruri oamenilor.“[2] (Ps 68:18)9Și ce înseamnă acest „S‑a suit“, dacă nu tocmai faptul că înainte Se coborâse în părțile mai de jos ale pământului?10El, Cel Care S‑a coborât, este Același cu Cel Care S‑a suit deasupra tuturor cerurilor, ca să umple toate lucrurile.11Și El i‑a dat pe unii apostoli, pe alții profeți, pe alții evangheliști, pe alții păstori și învățători,12pentru echiparea[3] sfinților în scopul lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Cristos,13până când vom ajunge toți la unitatea credinței și a cunoașterii Fiului lui Dumnezeu, la omul matur[4], la măsura staturii[5] plinătății lui Cristos,14ca să nu mai fim copii, duși de valuri încoace și încolo și purtați de orice vânt de învățătură prin șiretenia oamenilor, prin viclenia lor în ce privește uneltirea înșelăciunii,15ci, spunând adevărul în dragoste, să creștem în toate privințele în El, Care este Capul, Cristos.16Din El, tot trupul, bine închegat și strâns legat prin ajutorul fiecărei încheieturi, își primește creșterea potrivit cu măsura lucrării fiecărei părți, și astfel se zidește pe sine în dragoste.
Îmbrăcați cu omul cel nou
17Așadar, vă spun aceasta și mărturisesc în Domnul: să nu mai umblați așa cum umblă neamurile, în deșertăciunea gândirii lor,18fiind întunecați la minte, înstrăinați de viața lui Dumnezeu prin ignoranța care este în ei din cauza împietririi inimii lor.19Ajungând fără simțire, s‑au dat pe ei înșiși depravării, pentru a practica cu lăcomie orice fel de necurăție.20Dar voi n‑ați învățat astfel despre Cristos,21dacă într-adevăr L‑ați auzit și ați fost învățați în El, după cum adevărul este în Isus,22cu privire la felul vostru de viață[6] de altădată, să vă dezbrăcați de omul cel vechi, care se strică potrivit cu poftele înșelăciunii,23să vă înnoiți în duhul minții voastre24și să vă îmbrăcați cu omul cel nou, care a fost creat după chipul lui Dumnezeu, în dreptatea și sfințenia care vin din adevăr.25Așadar, lăsându‑vă de minciună, „fiecare să spună semenului său adevărul“[7], pentru că ne suntem mădulare unii altora. (Zah 8:16)26„Mâniați‑vă, dar nu păcătuiți!“[8] Să nu apună soarele peste mânia voastră, (Ps 4:4)27nici să nu dați vreun prilej diavolului[9]!28Cel ce a furat, să nu mai fure, ci mai degrabă să se ostenească, lucrând cu mâinile lui la ceva bun, ca să aibă ce să împartă cu cel ce are nevoie.29Să nu vă iasă din gură niciun cuvânt stricat, ci unul bun, pentru zidire, după cum este nevoie, ca să dea har celor ce‑l aud.30Să nu‑L întristați pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin Care ați fost pecetluiți pentru ziua răscumpărării!31Orice amărăciune, furie, mânie, țipăt și blasfemie să piară dintre voi împreună cu orice răutate!32Dimpotrivă, fiți buni unii cu alții, plini de compasiune, iertându‑vă unii pe alții, așa cum v‑a iertat și Dumnezeu pe voi, în Cristos.