1Când vei ieși la război împotriva dușmanilor tăi și vei vedea cai și care și un popor mai numeros decât al tău, să nu te temi de ei, pentru că DOMNUL, Dumnezeul tău, Care te‑a scos din țara Egiptului, va fi cu tine.2Când te apropii de momentul începerii luptei, preotul să vină și să vorbească poporului.3Să le spună: «Ascultă, Israel! Astăzi porniți la război împotriva dușmanilor voștri. Să nu vi se înmoaie inima, să nu vă temeți, să nu vă înspăimântați și să nu vă îngroziți înaintea lor,4fiindcă DOMNUL, Dumnezeul vostru, va merge cu voi ca să lupte pentru voi împotriva dușmanilor voștri și să vă izbăvească!»5Supraveghetorii să vorbească astfel către popor: «Este cineva care și‑a construit o casă nouă și nu a dedicat‑o? Să se întoarcă acasă, ca să nu moară în luptă și s‑o dedice un alt om.6Cine a plantat o vie și nu s‑a bucurat încă de ea? Să se întoarcă acasă, ca să nu moară în luptă și un alt om să se bucure de ea.7Cine s‑a logodit cu o femeie și nu s‑a căsătorit încă cu ea? Să se întoarcă acasă, ca să nu moară în luptă și un altul să se căsătorească cu ea.»8După aceea, supraveghetorii să vorbească mai departe poporului: «Cine este fricos sau slab de inimă? Să plece și să se întoarcă acasă, ca să nu înmoaie inima fraților lui ca pe inima lui.»9După ce supraveghetorii vor termina de vorbit poporului, să pună conducători în fruntea oștirii.10Când te vei apropia de o cetate, ca să lupți împotriva ei, s‑o îndemni la pace.11Dacă îți acceptă pacea și îți deschide porțile, atunci tot poporul care se găsește în ea să devină oamenii tăi de corvoadă și să‑ți slujească.12Dacă nu va face pace cu tine, ci vrea să poarte război cu tine, atunci s‑o asediezi.13Când DOMNUL, Dumnezeul tău, o va da în mâna ta, să treci prin ascuțișul sabiei toți bărbații din ea,14iar femeile, copiii, animalele și tot ce va mai fi în cetate, toată prada, să le iei pentru tine ca pradă. Să mănânci prada luată de la dușmanii tăi, pe care ți‑a dat‑o DOMNUL, Dumnezeul tău.15Așa să faci cu toate cetățile care sunt la distanță mare de tine și care nu fac parte din cetățile neamurilor din apropierea ta.16Dar în cetățile acestor popoare, pe care DOMNUL, Dumnezeul tău, ți le dă ca moștenire, să nu lași în viață nimic care are suflare.17Dimpotrivă, să‑i dai spre nimicire cu totul[1] pe hitiți, pe amoriți, pe canaaniți, pe periziți, pe hiviți și pe iebusiți, după cum ți‑a poruncit DOMNUL, Dumnezeul tău, (Deut 2:34)18ca nu cumva să vă învețe și pe voi să faceți toate urâciunile pe care ei le fac pentru dumnezeii lor și să păcătuiți astfel împotriva DOMNULUI, Dumnezeul vostru.19Când vei asedia o cetate timp de mai multe zile, fiind în război cu ea pentru a o cuceri, să nu distrugi pomii fructiferi, tăindu‑i cu securea. Să mănânci din ei și să nu‑i tai, căci este oare pomul de pe câmp un om ca să‑l asediezi?20Doar copacii care nu fac roade bune de mâncat vor putea fi distruși sau tăiați, ca să poți construi fortificații împotriva cetății care este în război cu tine, până când aceasta va cădea.