1În vremea aceea DOMNUL mi‑a zis: «Taie două table de piatră asemenea celor dintâi și urcă‑te la Mine pe munte. Să faci și un Chivot de lemn. (Ex 34:1)2Eu voi scrie pe table cuvintele care erau pe cele dintâi, pe care le‑ai spart. Apoi să le pui în Chivot.»3Am făcut un Chivot din lemn de salcâm, am tăiat două table de piatră asemenea celor dintâi și am urcat pe munte, având cele două table în mână.4Domnul a scris pe table ceea ce a fost scris pe primele, Cele Zece Porunci, pe care vi le spusese DOMNUL pe munte, din mijlocul focului, în ziua adunării. Și DOMNUL mi le‑a dat mie.5Apoi m‑am întors, coborând de pe munte, și am așezat tablele în Chivotul pe care l‑am făcut, după porunca DOMNULUI, și acolo au și rămas.6(Fiii lui Israel au plecat din Beerot-Bene-Iaakan[1] la Mosera. Acolo a murit și a fost înmormântat Aaron, iar în locul lui a slujit ca preot Elazar, fiul său.7De acolo au pornit spre Gudgoda, iar de la Gudgoda spre Iotbata, o țară cu râuri de apă.8În vremea aceea, DOMNUL a separat seminția lui Levi, ca să ducă Chivotul Legământului DOMNULUI, să stea înaintea DOMNULUI ca să slujească și să binecuvânteze în Numele Lui. Aceste lucruri le‑au făcut până în ziua aceasta.9De aceea Levi nu are niciun teritoriu și nicio moștenire împreună cu frații săi. DOMNUL este moștenirea lui, după cum DOMNUL, Dumnezeul tău, le‑a vorbit.)10Am rămas pe munte timp de patruzeci de zile și patruzeci de nopți, ca și mai înainte, iar DOMNUL m‑a ascultat și de data aceasta. DOMNUL n‑a mai dorit să vă distrugă.11După aceea, DOMNUL mi‑a zis: «Ridică‑te și pornește în călătorie în fruntea poporului, ca să intre și să ia în stăpânire țara pe care am promis‑o părinților lor că le‑o voi da.»
Esența Legii
12Acum, Israel, ce altceva cere DOMNUL Dumnezeul tău de la tine decât să te temi de DOMNUL, Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui, să‑L iubești și să‑L slujești pe DOMNUL, Dumnezeul tău, din toată inima ta și din tot sufletul tău13și să păzești poruncile DOMNULUI și hotărârile Lui, pe care eu ți le dau astăzi spre binele tău?14Iată, ale DOMNULUI, Dumnezeul tău, sunt cerurile și cerurile cerurilor, pământul și tot ce este pe el.15Totuși, DOMNUL S‑a atașat doar de părinții tăi, iubindu‑i, și v‑a ales pe voi, sămânța lor după ei, dintre toate popoarele, așa cum se vede în ziua aceasta.16De aceea, să vă circumcideți inima[2] și să nu vă mai înțepeniți ceafa.17Căci DOMNUL, Dumnezeul vostru, este Dumnezeul dumnezeilor și Stăpânul stăpânilor[3], Dumnezeul cel mare, puternic și de temut, Care nu ține parte nimănui și nu primește mită,18Care face dreptate orfanului și văduvei și iubește pe străin, dându‑i hrană și îmbrăcăminte.19Să‑l iubiți pe străin, pentru că și voi ați fost străini în țara Egiptului.20Să te temi de DOMNUL, Dumnezeul tău, și să‑I slujești. De El să te atașezi și în Numele Lui să juri.21El este slava ta. El este Dumnezeul tău Care a făcut pentru tine aceste lucruri mari și de temut, pe care ochii tăi le‑au văzut.22Părinții tăi au coborât în Egipt în număr de șaptezeci de suflete, dar acum DOMNUL, Dumnezeul tău, a făcut din tine o mulțime cât stelele cerurilor.