Daniel 9

Noua traducere în limba românã

1 Era în primul an de domnie al lui Darius, fiul lui Ahaşveroş[1], din neamul mezilor, care fusese făcut împărat peste împărăţia caldeenilor. 2 Deci în primul său an de domnie, eu, Daniel, am înţeles din cărţi numărul de ani care trebuiau să se împlinească, după Cuvântul Domnului spus profetului Ieremia, cu privire la ruinele Ierusalimului. Era vorba despre şaptezeci de ani.[2] 3 Mi-am îndreptat faţa către Stăpânul, către Dumnezeu, ca să-L caut cu rugăciune, cu cereri şi cu post în sac şi cenuşă. 4 M-am rugat Domnului, Dumnezeul meu, şi I-am mărturisit, zicând: „O, Stăpâne, Dumnezeule mare şi înfricoşător, Cel Ce păstrezi legământul şi îndurarea[3] faţă de cei ce Te iubesc şi păzesc poruncile Tale, 5 am păcătuit, am greşit, am fost răi şi ne-am răzvrătit, ne-am îndepărtat de poruncile şi orânduirile Tale. 6 Nu am ascultat de slujitorii Tăi, profeţii, care vorbeau în Numele Tău regilor noştri, prinţilor şi strămoşilor noştri şi întregului popor din ţară. 7 De partea Ta, Stăpâne, este dreptatea, şi nouă se cuvine astăzi să ni se umple faţa de ruşine, da,nouă, fiecărui bărbat al lui Iuda, locuitorilor Ierusalimului şi întregului Israel, de aproape sau de departe, din orice ţară unde i-ai izgonit din pricina necredincioşiei lor de care s-au făcut vinovaţi faţă de Tine. 8 Doamne, nouă se cuvine să ni se umple faţa de ruşine, da, nouă, regilor noştri, căpeteniilor noastre şi strămoşilor noştri, căci am păcătuit faţă de Tine! 9 La Stăpânul, Dumnezeul nostru, este însă mila şi iertarea, cu toate că[4] împotriva Lui ne-am răzvrătit! 10 N-am ascultat de glasul Domnului, Dumnezeul nostru, ca să urmăm legile Lui pe care ni le-a dat prin slujitorii Săi, profeţii. 11 Tot Israelul a călcat Legea Ta şi astfel s-a îndepărtat, refuzând să asculte de glasul Tău. De aceea s-au revărsat peste noi jurământul şi blestemul care au fost scrise în Legea lui Moise, robul lui Dumnezeu, căci împotriva lui Dumnezeu am păcătuit. 12 El Şi-a împlinit astfel cuvântul pe care-l rostise împotriva noastră şi împotriva conducătorilor noştri care ne judecau, aducând peste noi o aşa mare nenorocire, încât ceea ce i s-a întâmplat Ierusalimului nu s-a mai întâmplat nicăieri sub ceruri. 13 După cum este scris în Legea lui Moise, aşa a venit peste noi toată nenorocirea aceasta, iar noi nu ne-am rugat Domnului, Dumnezeul nostru, ca să ne întoarcem de la fărădelegile noastre şi să luăm aminte la adevărul Tău. 14 De aceea, DOMNUL a avut grijă să aducă nenorocirea aceasta peste noi, căci DOMNUL, Dumnezeul nostru, este drept în toate lucrările pe care le-a făcut, dar noi nu am ascultat de glasul Lui. 15 Acum, Stăpâne, Dumnezeul nostru, Tu, Care l-ai scos pe poporul Tău din ţara Egiptului cu braţul Tău cel puternic şi Care Ţi-ai făcut un Nume, aşa cum este şi astăzi, noi am păcătuit şi am fost răi. 16 Stăpâne, potrivit cu toate lucrările Tale înfăptuite cu dreptate, îndepărtează-Ţi, Te rog, mânia şi furia de la cetatea Ta, Ierusalimul, de la muntele Tău cel sfânt, căci, din pricina păcatelor şi fărădelegilor strămoşilor noştri, a ajuns Ierusalimul şi poporul Tău de ruşinea tuturor celor ce ne înconjoară! 17 Acum dar, Dumnezeul nostru, ascultă rugăciunea robului Tău şi cererile lui şi, de dragul Tău, Stăpâne, fă să lumineze faţa Ta peste Lăcaşul Tău devastat! 18 Pleacă-Ţi urechea, Dumnezeule, şi ascultă! Deschide-Ţi ochii şi priveşte la ruinele noastre şi la cetatea peste care este chemat Numele Tău! Căci nu datorită faptelor noastre drepte aducem cererile noastre înaintea Ta, ci pentru îndurările Tale cele mari. 19 Ascultă, Stăpâne! Iartă, Stăpâne! Ia aminte, Stăpâne! Lucrează şi nu întârzia, de dragul Tău, Dumnezeul meu! Căci Numele Tău este chemat peste cetatea Ta şi peste poporul Tău!“ 20 În timp ce vorbeam, mă rugam şi mărturiseam păcatul meu şi păcatul poporului meu, Israel, şi în timp ce îmi aduceam cererile înaintea Domnului, Dumnezeul meu, cu privire la muntele cel sfânt al Dumnezeului meu, 21 deci, în timp ce eu încă vorbeam în rugăciune, „omul“ Gabriel[5], pe care-l văzusem în viziunea dinainte, a venit repede în zbor şi s-a apropiat de mine chiar în clipa când se aducea jertfa de seară. 22 El m-a făcut să înţeleg, spunându-mi astfel: „Daniele, am venit acum să-ţi dau discernământ şi înţelegere. 23 Când ai început să te rogi, a ieşit un cuvânt, iar eu am venit să te înştiinţez, căci tu eşti plăcut luiDumnezeu. Ia aminte deci la cuvânt şi caută să înţelegi viziunea! 24 O perioadă de şaptezeci de ori câte şapte ani a fost hotărâtă pentru poporul tău şi pentru cetatea ta sfântă, pentru a se sfârşi[6] nelegiuirea, pentru a se opri* păcatele, pentru a fi ispăşită vina, pentru a fi adusă dreptatea veşnică, pentru a fi pecetluită viziunea şi profeţia şi pentru a unge pe Cel Preasfânt*. 25 Să ştii şi să înţelegi aceasta: de la darea poruncii de restaurare şi rezidire a Ierusalimului[7] până la Unsul*, Conducătorul, va fi o perioadă de şapte ori câte şapte ani şi apoi încă o perioadă de şaizeci şi două de ori câte şapte ani. Piaţa şi şanţul îi vor fi refăcute, însă în vremuri de strâmtorare.* 26 După perioada de şaizeci şi două de ori câte şapte ani, Unsul va fi nimicit şi nu va avea nimic.[8] Oştirea unui conducător care va veni va distruge cetatea şi Sfântul Lăcaş. Sfârşitul* va fi ca printr-un potop, iar războiul va ţine până la sfârşit. Pustiirile sunt hotărâte. 27 El va încheia un legământ ferm cu mulţi pentru o perioadă de şapte ani, dar la jumătatea celor şapte ani va pune capăt jertfei şi darului de mâncare. Şi pe streaşina[9]Templului va aşeza urâciunea pustiirii*, până va fi revărsat asupra celui pustiit* prăpădul hotărât.“