1În al treilea an[1] al domniei împăratului Belșațar, mie, Daniel, mi s‑a arătat o viziune, după cea care mi se arătase înainte.2În viziunea aceasta, m‑am văzut în capitala Susa, în provincia Elam[2]. Am mai văzut în viziune că eram pe malul râului Ulai.3Mi‑am ridicat ochii, m‑am uitat și iată că lângă râu stătea un berbec cu două coarne[3]. Coarnele acestea erau lungi, dar unul era mai lung decât celălalt. Cel lung crescuse la urmă. (2 Sam 2:1; 1 Cro 25:5; Ps 132:17)4Am văzut cum berbecul împungea spre apus, spre nord și spre sud. Nicio vietate nu‑i putea sta împotrivă și nimeni nu putea scăpa de sub puterea lui. El făcea ce voia și a ajuns puternic.5În timp ce căutam să înțeleg aceste lucruri, iată că a venit un țap din apus, străbătând fața întregului pământ, fără să atingă însă pământul. Țapul avea un corn impunător între ochi.6A venit până la berbecul care avea două coarne, pe care l‑am văzut stând lângă râu, și s‑a năpustit asupra lui cu o furie năprasnică.7L‑am văzut cum s‑a apropiat de berbec și s‑a întărâtat împotriva lui. Apoi a izbit berbecul și i‑a rupt cele două coarne, fără ca berbecul să fi avut putere să i se împotrivească. L‑a trântit la pământ și l‑a călcat în picioare. Și nu a fost nimeni care să‑l poată scăpa pe berbec de sub puterea țapului.8Țapul a continuat să crească în putere, dar, când a ajuns la culmea puterii sale, cornul cel mare i s‑a rupt. În locul lui au ieșit alte patru coarne, impunătoare, înspre cele patru vânturi ale cerului.9Dintr-unul din ele, din cel mic, a ieșit un corn[4] și el a crescut peste măsură de mult spre sud, spre răsărit și spre țara cea frumoasă.10S‑a înălțat până la oștirea cerurilor, a aruncat la pământ o parte din oștire și din stele[5] și le‑a călcat în picioare. (Dan 12:3)11S‑a înălțat până la Căpetenia oștirii[6] și i‑a luat jertfa continuă, iar locul Sfântului Său Lăcaș a fost dărâmat.[7] (Ios 5:14)12Oștirea și jertfa continuă au fost date pe mâna lui din cauza fărădelegii.[8] El a aruncat adevărul la pământ și a reușit în ceea ce a făcut.13Atunci am auzit un sfânt vorbind și un alt sfânt întrebându‑l pe cel ce vorbea: «În cât timp se va împlini viziunea despre jertfa continuă, despre fărădelegea[9] care pustiește și despre călcarea în picioare a Sfântului Lăcaș și a oștirii?»14El mi‑a dat mie răspunsul: «Până vor trece două mii trei sute de seri și dimineți[10]; apoi Sfântul Lăcaș va fi curățit.»
Interpretarea viziunii
15În timp ce eu, Daniel, aveam viziunea aceasta și căutam s‑o înțeleg, iată că cineva, care era la înfățișare ca un om, a apărut stând în picioare în fața mea.16Am auzit un glas de om venind din mijlocul râului Ulai care striga și zicea: «Gabriel, fă‑l să înțeleagă această viziune!»17Când a venit lângă locul unde eram, m‑am înspăimântat și m‑am aruncat cu fața la pământ. El mi‑a zis: «Înțelege, fiul omului, că viziunea este cu privire la vremea sfârșitului!»18Când mi‑a vorbit, am căzut leșinat[11] cu fața la pământ. El m‑a atins și m‑a ridicat iarăși în picioare în locul unde mă aflam.19Apoi a zis: «Iată, îți fac cunoscut ce se va întâmpla când mânia va ajunge la capăt, căci este cu privire la vremea hotărâtă sfârșitului.[12]20Berbecul pe care l‑ai văzut, cu cele două coarne, îi înfățișează pe împărații Mediei și Persiei.[13]21Țapul cel aprig este împăratul Iavanului[14]. Cornul cel mare, care era între ochii lui, este primul împărat.[15]22Faptul că acest corn a fost frânt și că în locul lui s‑au ridicat altele patru înseamnă că din neamul aceasta se vor ridica patru împărății, dar nu vor avea puterea ei.[16]23La capătul domniei lor, când răzvrătiții vor fi la culme, se va ridica un împărat semeț[17] și iscusit în uneltiri.24Puterea lui va fi mare, dar nu prin propria‑i tărie. Va provoca distrugeri de necrezut și va reuși în ceea ce va face. Îi va distruge pe cei puternici și pe poporul celor sfinți.25Prin istețimea lui, va face înșelătoria să învingă prin mâna lui și apoi se va mândri în inima lui. Va distruge pe mulți care se credeau în siguranță și va sta chiar împotriva[18] Căpeteniei căpeteniilor, dar va fi zdrobit, fără ajutorul vreunei mâini omenești.26Cât despre viziunea cu serile și diminețile, care ți s‑a spus, ea este adevărată. Tu însă tăinuiește viziunea, căci este cu privire la niște zile îndepărtate.»27Eu, Daniel, am fost epuizat și bolnav câteva zile, dar apoi m‑am ridicat și m‑am ocupat de treburile împăratului. Eram uimit datorită viziunii și n‑o înțelegeam.